Este un peste foarte raspandit in apele noastre de ses sau colinare, incepand cu cele curgatoare, iazuri, lacuri si terminand cu marile balti si ghioluri din mirifica DELTA. Este visul oricarui pescar plecat in cautarea unui trofeu, dornic sa gaseasca un partener de intrecere demn de toata lauda.

Atunci cand este prins, crapul lupta cinstit cu forta si tenacitate si nu de multe ori am avut ocazia sa ascult istorisiri despre monstri. Dupa observatiile oamenilor de stiinta crapul crapul salbatic poate trai si 100 de ani cand desigur atinge dimensiuni de exceptie (30kg). Crapul salbatic este mai putin ghebos si mai viguros decat rudele sale care traiesc in crescatorii.

Coloratia solzilor difera in functie de mediul in care traieste si unde gaseste hrana, astfel: cei care traiesc in ape cu vegetatie bogata au colorit negricios-verzui cu auriu-albicios pe burta, pe cand cei care traiesc in ape mai limpezi pot fi auriu-deschis sau chiar argintii.

Crapii pot fi recunoscuti destul de usor dupa cele 4 mustati din apropierea gurii ; aripioara anala este de culoare portocalie.

Traieste in general pe fundul apei, la adancime mica in zonele maloase bogate in viermisori, larve, scoici mici pe care le cauta si le sorb cu botul lor ce se poate alungi ca o trompa. Vara prefera malul din zonele apropiate de stavilare, mai aerate, precum si locurile din preajma confluentelor.

Nu musca atunci cand scade apa, nici cand este furtuna, dar prefera a ploaie calda, fara diferente mari de temperatura si presiune atmosferica.

Este sensibil la zgomot, la culori vii sau miscari bruste si inutile pe malul apei, trebuie retinut ca prefera o nadire dulce cu porumb, turta de floarea soarelui sau boilies.

Vara crapul sta cu placere in vegetatie acvatica moale pe unde gaseste larve sau intra printre firele de papura unde il auzim plescaind prin apa.

Toamna pe vreme inchisa si racoroasa fara nori de ploaie si pe vreme linistita crapul isi muta ora de masa spre pranz cand s-a mai incalzit.

Referitor la ora solunara este demn de remarcat o precizie incredibila, aceste perioade favorabile pentru pescuit fiind respectate de crap.

Aducerea crapului mare spre barca sau la mal are aceleasi reguli stiute, in care tehnica de a-i da aer prin asa zisul « pompaj » are un rol hotarator, cand pestele se aseaza pe o parte se aduce spre minciog, plasat in apropiere in apa si tinut nemiscat.

Emotia drill-ului cu un crap nabadaios va colora destula vreme amintirile unui perscar dornic de asemenea senzatii tari.

Pescuitul crapului in Dunare este putin diferit de cel in balti sau ape curgatoare cu curenti si debite mici. Diferenta consta in locurile de pescuit, ustensilele folosite si tehnica pescuitului. Dunarea « ofera » pescuit la crap tot timpul anului.

Canalele dunarene(indeosebi cele navigabile) dintre insulele din Dunare si malul acesteia. Aceste canale sunt pline de buturugi vechi sau de copaci cazuti in apa din cauza apelor mari ce rodeaza malurile.

Intinderile de apa formate prin largirea albiei Dunarii departe de senalul navigabil.

Aceste « platforme » cat si canalele respective sunt caracterizate prin adancimi ale apei intre 2-6m, curentul moderat, gropane, fund malos, cu multa vegetatie submersa in care larvele de insecte si scoicile marunte sunt la ele acasa.

Un indiciu sigur ca ati gasit locul potrivit este prezenta scoicilor marunte la mal.

Pescuitul crapului in Dunare

Pregatiti-va cu scule ceva mai “tapene” pentru acest pescuit. Va recomand lansete de minim 3,5 lbs (ideal 4 lbs), mulinete care sa ia min 150 m 0,35 mm sau mai gros (nu sunt adeptul firelor groase ), plumb de 120g. Aici trebuie sa va spun un lucru: unii folosesc plumbi de 200 g sa nu ii ia apa, gresit, forma este totul, plumbul trebuie sa fie foarte plat iar montura bine facuta. Oricum plumbul trebuie sa intalneasca un prag, o groapa ceva ca sa se opreasca altfel Dunarea poate sa duca departe.

Lansete

Lansetele ce s-au impus in pescuitul crapului sunt cele de 3,60 - 3,90m, de cele mai multe ori din 2 tronsoane, dar sunt destule modele si din 3 tronsoane sau chiar telescopice. Se poate vorbi chiar de un standard, acesta este lanseta de 3,60 m, putere 3 lbs, mufare pe cui Spigot, 7 inele. Variantele sunt: lungimea 3,90 m, puterea cuprinsa intre 2 si 4 lbs.

Sa analizam putin o lanseta de crap, cam pe ce criterii trebuie aleasa o lanseta. Util pentru cei care acum vor sa-si cumpere primele lansete, iar pe cei care le au deja sa-i ajute sa le cunoasca mai bine. Materialul din care este fabricata lanseta este de cele mai multe ori grafitul, cunoscut in limbajul pescaresc de la noi drept "carbon". De multe ori blankurile sunt armate cu fibre de kevlar sau chiar exista blankuri construite din fibre de carbon impletite cu fibre de kevlar.

Atentie: Carbonul si grafitul sunt acelasi lucru. Obiectivul meu nu este sa fac teoria constructiilor de lansete, vreau sa va prezint o lanseta din punctul de vedere al unui pescar, nu al unui tehnician. Ca factor de orientare pot sa va spun ca fibrele de kevlar se folosesc pentru rigidizarea blankurilor, pentru stabilirea actiunii.

Furniturile care se pun pe un blank pentru a se ajunge la o lanseta buna sunt foarte importante. Cred ca cele mai importante sunt inelele. Pentru o lanseta de 3,60m, pe care se pune o mulineta cu un tambur de diametru de cel putin 6 cm, inelul de plecare trebuie sa aiba cel putin 30 de mm in diametru (marimea 30). Prin acest inel firul va pleca bine de pe tambur si va face un con prelung pana la inelul urmator asigurand o buna desfasurare a firului. Asta inseamna lanseuri mai lungi cu un efort mai mic, un efort si din partea dvs si al lansetei. Altfel, cu un inel mai mic firul va lovi practic inelul formand un con foarte scurt, sa nu va mirati daca o sa vedeti ceramica unui asemenea inel explodand intr-un lanseu, la forta cu care se arunca si cu un fir de 30 putin mai rigid nici o ceramica nu rezista. Cam toti marii producatori de lansete de crap pun pe 3,60m 7 inele.

Inelul de varf este preferabil sa fie macar de 10 mm in diametru, un inel mai mic va va frana foarte mult; pentru un stil de pescuit in care distanta de lansare poate insemna succesul (sau insuccesul) unei partide de pescuit inele largi sunt obligatorii. Puteti opta intre un inel foarte usor, cu o ceramica fina sau un inel Secure (sigur) care are ceramica rasfranta asupra monturii metalice si nu lasa firul sa se frece de aceasta din nici o pozitie. Sunt inele bune, dar numai pentru blankuri puternice, pentru ca sunt si foarte grele si pot schimba actiunea lansetei.

O alta caracteristica a inelelor (toate de aceasta data) este greutatea, inele groase in ceramica, grele, vor trage de blank si ii vor consuma inutil din putere pe cand niste inele cu ceramica foarte fina, foarte usoare va vor permite sa va folositi de toata puterea blankului.

Pentru la urma am lasat principala caracteristica a inelelor, alunecarea. De un coeficient de frecare cat mai mic depind lungimea lanseurilor si durata de viata a firului. Acest coeficient de frecare se reduce in principal prin 2 factori: suprafata de contact (frecare) a firului pe inel si gradul de slefuire. Suprafata de contact este foarte mare la inelele "patrate", inele care au pe diametrul interior o suprafata tesita, ca o banda. Inelul ideal este cel la care ceramica are forma de semicerc in sectiune, se numesc inele "rotunde", una e cand firul trece pe "coama" unui semicerc si alta e situatia cand trece pe o suprafata plana, frecarea creste foarte mult. Gradul de slefuire se poate observa si cu ochiul liber, cea mai buna alegere sunt inelele SIC (carbura de siliciu) aceste au o structura foarte compacta, sunt deosebit de netede si au un indice de frecare foarte mic.

Mufarea. Exista 2 tipuri de mufare, directa, in care varful lansetei se mufeaza direct pe conicitatea cotorului ceea ce obliga la o fortare a diametrului varfuluisi implicit o rigidizare a acelui segment fapt care va strica oarecum actiunea lansetei. A doua mufare este cea pe cui Spigot, un cui (din carbon, de cele mai multe ori umplut cu o spuma carbonica) introdus prin interiorul cotorului ce face legatura intre cele 2 segmente care au fix acelasi diametru deci si o actiune continua.

Mandrina este un alt component foarte important, aceasta trebuie sa fie foarte solida, sa tina bine mulineta dar in acelasi timp sa fie si suficient de subtire pentru a o putea apuca in mana pentru ca de ea veti tine la lansare si in drill, o mandrina prea groasa nu va va oferi o priza buna si nu veti putea arunca. De asemenea lungimea mandrinei este foarte importanta, inainte sa cumparati o lanseta verificati daca mandrina are o deschidere suficient de mare pentru a incapea in ea talpa unei mulinete mari.

Inscrisurile de pe lanseta. Lbs sunt livre si se refera la puterea lansetei dar spre deosebire de lansetele clasice nu se refera la greutatea cu care se poate lansa ci la Test Curve, testul de curbare (?!?) , este greutatea la care varful lansetei ajunge perpendicular pe pamant (prin curbare!) cu manerul tinut la orizontala. Desigur acest TC este direct influentat de actiunea lansetei, o lanseta parabolica ajungand la orizontala mai usor decat o lanseta rapida, asa ca nu luati aceasta valoare decat ca pe o informatie si nu ca pe o data tehnica stricta. Desi 1 lbs = 0,450g, deci 3 lbs = 1,350g multi pescari asociaza (si nu gresesc deloc) aceasta valoare cu puterea de lansare inmultind-o cu 30, de aici rezultand ca o lanseta de 3 lbs lanseaza 90g. E ok, cele mai multe lansete de 3 lbs lanseaza foarte bine cu greutati intre 80-120g (cel mai adesea intre 90-100g).

Lungimea, daca este data in ft (feet = picioare) atunci 1 ft = 30 cm adica o lanseta de 13 ft va avea lungimea de 3,90m. Desi standardizarea s-a produs pe 3,6m nu sunt de neglijat nici lansetele mai lungi (cele mai scurte nu-mi plac deloc asa ca le lasam in pace). O lanseta mai lunga inseamna un lanseu mai lung, inseamna un control mai bun asupra unui peste in drill, in special in apropierea malului asa ca luati in cosideratie si varianta unor lansete de 3,9m. Acestea sunt insa mai greu de transportat si nu are rost sa va luptati cu ele daca nu aveti neaparat nevoie.

Ca fapt divers, la WCC 2002, Grabmayer (campionul) a venit cu bete de 3,99m (maximul admis in concursuri este de 4m) pentru ca stia bine balta si stia ca este posibil sa aiba nevoie de lanseuri ultralungi si aici a iesit castigator, locul bun din dreptul sau era pe un platou aflat la peste 100m de mal.

Actiunea. Cred ca actiunea unei lansete ar trebui aleasa dupa personalitatea fiecarui pescar. Daca va luati numai dupa topurile facute de altii asupra betelor si nu incercati sa "simtiti" o lanseta cum lucreaza in mana, greu va veti gasi lanseta potrivita.

O lanseta moale, blanda, va arunca lung, incet, cu pornire greoaie, dar cu energie foarte multa care se pastreaza, si nu va excela in precizie. Intepatura data cu o lanseta moale este de asemenea lenta, poate uneori prea intarziata, dar exista monturi autoferante. Am avut ocazia sa pescuiesc cu lansetele lui Philipe Lagabbe, lansete deosebit de blande, parabolice, lente in lanseu, dar care duc extraordinar de departe. INSA, niciodata nu am simtit un peste atat de clar, atat de intens, atat de puternic. Nu exista comparatie. De regula la spinning pescuiesc cu bete moi, dar un crap sau un cteno dolofani pe o lanseta parabolica, cu fir de 29, pe apa de 1,5 - 2 m ... asa ceva merita trait!!! Nu exceleaza in controlul pestelui in forta, necesita multa dibacie, rabdare si mai ales cere ca placerea sa nu fie neaparat in numarul de bucati/zi ci in drilul total, pana la capat.

O lanseta rapida va arunca precis, rapid, cu nerv, cu multa energie, dar din pacate aceasta energie se pierde repede, lanseurile nu sunt foarte lungi, plumbul intra in apa izbit de cele mai multe ori. Inteapa rapid, fulgerator, uneori exista riscul de a rupe buza pestelui, de a-i scoate carligul din gura sau de a rupe linia. In mal controlul asupra pestelui este foarte mare, dominant, drilul in sine este o dominare asupra pestelui … ma rog… unora le place.

Mulinete

Mulinetele folosite la ora actuala in pescuitul crapului au tamburul de capacitate mare si diametru f. mare (7 - 8 cm) si asta nu pentru ca se folosesc fire f. groase ci pentu ca un tambur cu diametru mai mare inseamna un lanseu mai lung. Astfel pe un tambur de 4 cm diam. (o mulineta de marimea 40, cea mai folosita mulineta la noi) o spira de fir masoara 13 cm iar pe un tambur cu diam. 8 cm masoara aprox. 25 cm. Daca ne gandim ca la un lanseu de 60 de m cu un tambur de 4 cm diam. se desfasoara 460 de spire inseamna ca acelasi nr de spire pe un tambur de 8 cm inseamna un lanseu de 115 m (bineinteles cu un inel de plecare adecvat) si asta fara sa mai punem la socoteala lungimea tamburului si frecarile care sunt foarte mari la tamburii mici si destul de mici la tamburii mari.

Trebuie sa stiti depre tamburi ca firul aluneca mai bine pe o buza metalica decat pe una din grafit, si aluneca mai bine pe o buza din aluminiu titanizat decat pe una din aluminiu simplu.

Daca prima regula se refera la tamburii mari a doua se refera cu siguranta la sistemul bait runner sau free runner, sistemul de debreiere al franei mulinetei pe timpul asteptarii prin actionarea unei parghii. Acest sistem departe de a fi doar un hatar al modei este un sistem indispensabil pentru un pescuit tihnit, relaxant. De fapt aici este esenta free runnerului, in comoditate. In loc sa stai lipit de lanseta sa nu ti-o ia vreun peste in apa poti sa stai linistit la umbra, pestele care trage isi ia fir cat vrea pana intervii si incepi drillul.

Exista 2 feluri de actionare a parghiei de free runner, in jos sau in sus. Personal prefer sistemul care se activeaza in jos deoarece in momentul in care am o trasatura brusca si vreau sa intervin prompt pot sa dezactivez free runnerul si sa apuc lanseta dintr-o singura miscare continua. Duc mana pe sub lanseta inspre mandrina si din mers lovesc cu degetul aratator parghia impingand-o in sus apoi imediat apuc lanseta si o ridic. La mulinetele care au parghia invers dureaza mai mult pana ajung sa ridic lanseta, in primul rand trebuie data o tura de manivela sau apasata parghia in jos si abia apoi apucata lanseta si ridicata.

Carlige

Carligele speciale de pescuit la crap sunt negre, gri, verzi (niciodata aurii) si nu au paleta, au ochet. Gama de modele este foarte larga si in functie de momeala folosita exista si forma dedicata. Discutam despre asta mai pe larg la monturi si tehnici de pescuit.

Firele pentru crap

Desigur firul ideal este invizibil in apa, matasos, fara memorie, cu elasticitate mica, rezistent etc. Cum nici un fir din lumea asta nu indeplineste absolut toate aceste conditii trebuie sa cautam doar sa ne apropiem cat mai mult de acest ideal.

Culoarea
S-au facut numeroase studii si inca se mai discuta asupra culorii cea mai putin vizibila in apa pentru pesti. Pe mine cel mai tare m-a convins fluorocarbonul, este senzational, este vizibil mai invizibil :-)) Apoi teoriile merg pe culorile maro, rosu inchis, negru, verde inchis. Desigur pana la urma conteaza foarte mult si apa in care pescuiti si compozitia fundului si mai ales faptul ca ciprinizii nostrii preferati nu prea sunt mari vazatori. Eu am folosit fir verde fluo si portocaliu fluo si am prins carp.

Am folosit aceste fire in delta unde pescuiam chiar langa nuferi si cel mai important era sa stii in orice moment unde este pestele, la ce distanta de nuferi sau stuf, cat am pescuit cu fire in culori normale o gramada de crapi m-au pacalit si s-au bagat in nuferi si pierduti au fost, cand am trecut pe fluo puteam sa-i controlez mai usor si stiam exact cand era cazul sa fortez putin sa-i indepartez de zonele periculoase.

Grosimea
Grosimile cele mai folosite in pescuitul crapului sunt intre 0,25 si 0,50 (nu radeti unii chiar folosesc aceste fire de 50), conform statisticilor de vanzari 0,30 este grosimea coplesitoare. Recomandarile expertilor sunt intotdeauna legate de stilul si imprejurarile de pescuit de aceea nu exista un standard. Spre exemplu pe o balta micuta, cu fund curat si in care stim ca nu prea sunt sanse sa ne intalnim cu bucati peste 15 kg un fir de 0,25 - 0,28 ne va ajuta sa ne bucuram de placerile unui drill cu sufletul la gura pe cand un fir de 30 sau mai gros va insemna dresura de crapi (muscat - intepat - mulinat - afara).

In rauri, unde oricand putem sa acrosam un crapoi batran de 20-30 kg (ce vise...) se justifica folosirea firelor de 35 - 40, iar in conditii speciale cum sunt pescuitul langa stanci, langa copaci, in radacini, in ape cu palcuri de stuf, cu nuferi sau alte vegetatii acvatice unii folosesc chiar fir de 50 pentru a putea struni crapii care vor sa se ascunda. Exista numeroase situatii in care pestele trebuie strunit bine ori la inceputul drill-ului, dupa intepare, ori la sfarsitul drill-ului, atunci cand scoatem pestele (mal accidentat, obstacole in apropierea malului de care pestele se poate folosi pentru a incurca firul). Daca avem prima situatie singura varianta este firul gros (nu vreau sa discut despre folosirea multifilamentelor pe mulineta) daca insa avem a doua varianta exisat si posibilitatea folosirii unui inaintas de fir textil de 10-15 m sau a unui inaintas mono conic cee ne va ajuta enorm la introducerea pestelui in minciog.

Desigur de multe ori avem nevoie sa lansam foarte mult si atunci un fir mai gros inseamna pierdere de distanta, as ca se impune un fir mai subtire ... da dar daca vine ala mare ... daca se baga in stuf .... Alegerea va apartine, in functie de situatia in care pescutiti trebuie sa folositi grosimea optima. Ce pot sa va asigur este ca un crap, oricat ar fi de mare nu rupe un fir de 28-30 singur, nu poate, poate doar sa-l agate in ceva sau pescarul poate (de cele mai multe ori) sa faca o greseala fatala.

Alte caracteristici
Se tot discuta despre elasticitate, rigiditate etc. Supletea unui fir este de cele mai multe ori in detrimentul rezistentei, un fir suplu se lanseaza mai bine, mai mult, (iarasi lanseuri lungi). Deci cel mai mult conteaza echilibrul, echilibrarea mai multor factori care sa se apropie cat mai mult de acel fir ideal.

Elasticitatea
Elasticitatea unui fir poate fi folositoare sau daunatoare. un fir elastic inseamna o elongatie in timpul inteparii care pierde foarte mult in energie, practic se poate ca pestele sa nici nu simta ca ati intepat. Oricum mie nu mi se pare un detriment prea mare de cand am descoperit monturile autoferante (cu autointepare). Un fir prea rigid devine casant, e drept ca atunci cand intepati sare plumbul din apa dar o smucitura mai serioasa a unui crap poate sa rupa oricand firul.

Rezistenta
Sa nu credeti ca rezistenta inscrisa pe cutie este rezistenta pe care o are firul pe uscat, acestea sunt valori stabilite in conditii de laborator pe un metru de fir fara nod, sub apa, la o temperatura de 20 grade C (sau nu). De multe ori rezistenta inscrisa pe cutie este cu mult peste rezistenta reala, desigur, succesul in vanzari e foarte important. Ca o exemplificare uitati-va putin in tabelul de mai jos, sunt doua teste facute de revista Aventuri la Pescuit, dupa cum puteti vedea rezistenta reala a unui mono de 30 este intre 6 si 8 kg.

Marca, modelul	Rezistenta inscrisa pe role	Rezistenta reala (testata)
Bison	8.6	6.7
Boss Focus	12.1	6
Cameleon Hakuyo (un fir Hakuyo piratat, acest model nu exista in oferta lor)	12.15	5.9
Carbotex	12.25	6.8
Carbotex Coated	12.4	6.6
Climax	6.2	6.7
Berkley Iron Silk	8.2	6.7
Kokkai	11.2	5.8
Ninja	12.1	7.3
Professional	7	5.8
Pro Long	8.5	7
Sufix Magic Touch	7	7.1
Sufix XL Stong	7.7	6.3
Tornado	14	7.6
Shimano Technium	9.8	8.37
Shimano Antares	9.8	7.73
Shimano Twin Power	9.8	7.43
Shimano Stradic	9.1	6.32
Platil Souveran	8.4	7.65
Gipo Excelent	8.2	7.11
Raptor Carboo	11.5	7.2
Shimano Power Aero	8.1	7.24
Raptor Carp	8.4	7.37
Predator	8.1	7.27
Silstar Konnekt	6.7	7.01
Anglon Specfighter	7.5	6.01
Erson Fluo	9.2	7.41
Carp Expert Original	12.1	7.71
Erson Taifun	12.6	7.78
Anglon Adrenalin	8.1	7.28
Titan Smoke	11.5	6.85
Venturieri Protect	11.6	6.95
Gipo Hypercarbon	6.5	6.3
Gipo Fluo	6.5	4.93
RTM	8.5	7.53
Gipo Avantaj	6.1	4.64
Mirage Plus	8.1	7.65
Revans Soft	8.2	6.95
Titan Power	8.3	6.96
Professional Supreme	9.6	5.63

Varsta
Toate monofilamentele, fara exceptie, sunt afectate de timp, indiferent ca sunt in cutii de carton, de plastic rezistent la UV, de tabla sau lemn. Exista doar solutii de a reduce degradarea firelor in timp dar nu de a o inlatura.

Firele americane
Pe firele americane nu veti gasi intotdeauna inscriptionarile cu care suntem obisnuiti noi europenii, am vazut multi crapari comandand fir 'X de 30 ' din cataloage americane. Mare mirare cand au vazut shufa de remorcat masini. 30 nu inseamna grosimea in mm ca pe la noi ci inseamna rezistenta in livre. Un fir de 30 inseamna ca rezista la 30 lbs forta (rezista, nu se rupe) si in 99% din cazuri asa si este. Acest fir rezista la 13,5 kg si are o grosime de cel putin 0,60 mm. Firele de care aveti nevoie pt crap sunt cele de 10-14 lbs. 10 (4,5 kg) in general are grosimea de 0,28 -0,30 mm, 12 (5,4 kg) are cam 0,30 - 0,35 mm, 14 (6,3 kg) are cam 0,35 - 0,40 mm).

Lungimea
Recomandarile tuturor expertilor sunt de minim 300m, oricum mulinetele folosite sunt foarte incapatoare. Nu aveti nevoie de 300 m pentru a lansa ci pentru a putea face fata oricaror situatii care ar putea aparea, cu un crap mare aveti nevoie oricand de o rezerva de fir, nu vorbesc de balti late de 100m si lungi de 300 ci de balti de zeci sau sute de hectare. Lanseul poate fi de putin peste 100m, daca mai si intrati in apa pana la brau si aveti destula zona cu apa mica in fata, un crap sau cteno de peste 15 kg acrosat poate sa plece lejer inca 100m in larg sau in lateral. Oricum in timpul partidelor de pescuit se mai intampla si mici neplaceri, o peruca, o lansare ratata, o agatatura pe fundul apei, neplaceri care scurteaza lungimea firului, ar fi pacat ca dupa 3 lanseuri sa schimbati tot firul pentru ca s-a scurtat. Asta fara a lua in calcul modelul de pescuit tot mai raspandit, de plantat monturile cu barca.

Eu folosesc mulinete Banax Helicon 5600 si umplu tamburii cu fir de 30, asta inseamna vreo 480m, nu am ramas niciodata fara fir desi in delta intr-o partida de cateva zile cam vedeam fundul tamburului pentru ca in fiecare zi aruncam primii 30-40m din fata din cauza uzurii cauzate de frecarea cu tulpinile de nuferi . Colegii mei aveau cate 300m pe tambur si dupa 2 zile au trebuit sa schimbe tamburii.

Cum alegem firul
Cand incercati un fir intr-un magazin aveti grija sa nu va faceti de ras. Dovediti ca sunteti pescar nu croitor, incercati firul pe nod pescaresc nu de croitorie, nu strangeti nodul fara sa-l udati, retineti !!! firele rezista numai ude, cand trageti de un fir lasati-i macar 70-80cm lungime de proba caci in 5-6 cm oricum nu va dati seama de nimic, studiati elasticitatea firului, scoateti un metru de fir de pe rola si lasati-l sa cada, uitati-va daca face bucle sau se intinde, nu trebuie neaparat sa-i dovediti vanzatorului ca dvs. puteti sa rupeti orice fir, nu trageti firul pe unghie sau printre dinti ca nu aveti ce sa vedeti, nu trageti de fir cu socuri.

Priviti firul ca pe un produs care se alege precum merele la piata, nu dupa nume, renume, istoric etc ci pe gustate, pe pipaite, pe incercate sau bazat pe sfaturile unuor pescari in care aveti incredere si care le-au folosit. Asa cum ati vazut si in tabelul de mai sus conteaza mult mai mult testarea decat numele.

Plumbi pentru pescuitul la crap

Plumbii "long distance", asa numiti pentru aruncari la distante mai lungi 90/120 metri (foto nr. 2) au greutatea de 85/120 grame si au de obicei forma aerodinamica si sunt folositi cu inaintasul de 30/45 lb. pentru a nu rupe linia principala in momentul aruncarii.

Plumbii pentru apele curgatoare sunt cei cu formele cele mai ciudate (foto nr.5) de obicei plati pentru a nu se plimba datorita influentei curentilor. Sunt grei si stabil, cateodata cu niste ghiare sau tepi pentru a se infige pe fundul apei. Forma aerodinamica nu este importanta pentru acest fel de pescuit fiind un tip de pescuit care poate fi catalogat drept marginal fishing.

In aceasta categorie de plumbi intra si back lead (foto nr. 6), plumbi culisanti care se baga pe firul principal, dupa aruncarea monturii, si se lasa, tinand varful lansetei in sus, sa culiseze pana la distanta dorita. Facand asa suntem siguri ca firul nostru este lipit pe fund, deci nu este expus de influenta curentilor , nu sperie pestii si reduce tiuiturile de la sensor in prezenta vantului.

Exista si niste plumbi asa zisi "ecologici" (foto nr.7) (obligatorii in Anglia) care sunt acoperiti de material plastic deoarece plumbul fiind toxic si avand in vedere numarul de plumbi pierduti pe fundul baltii ...(vi recomand pentru a pastra cat mai curate apele nostre!!)

Suporti, Mincioguri, Salteaua de receptie, Saci de pastrare

Suportii pentru pescuitul stationar au evoluat in ultimul timp de poti sa crezi ca sunt cine stie ce instalatii spatiale. Eu am ramas fidel vechilor cracane care se infig in pamant unul in spatele lansetei si unul in dincolo de jumatatea ei. Nu folositi suportii care se gaseau pe vremuri in comertul de stat si care aveau punctele de sprijin la 30 cm departare unul de altul pt ca acelea erau bune pt lansetele care se gaseau pe vremea aceea (1,80-2,10m) dar in cazul unei lansete de 3,6m greutatea partii din fata va face o parghie periculoasa pe sarma suportului si puteti rupe lanseta foarte usor.

Mincioguri

Minciogul pentru crap trebuie adaptat, ca toate celelalte accesorii, la marimea pestilor la care visam. Un crap de 10 kg poate ajunge lejer la o lungime de 1 m asa ca minciogul trebuie sa aiba o deschidere mult mai mare pentru a putea lua crapul cu usurinta. Eu am ales o varianta triunghiulara cu bratele legate intre ele cu un fir foarte rezistent (un fel de cordelina), cu bratele de 1,5m. Inca nu am prins crap atat de mare cat sa-mi puna probleme de intrat in minciog dar inca mai sper :-). Faptul ca varfurile sunt legate cu un fir care la apasasare se lasa ajuta foarte mult la introducerea crapului in minciog, atunci cand este cu capul inauntru o impingere de coada foarte puternica intr-un suport rigid il poate ajuta sa sara peste minciog in schimb acest fir se lasa si ii compenseaza forta de impingere.

Plasa minciogului trebuie sa fie suficient de adanca pentru a retine pestele inauntru, chiar si la zbateri foarte puternice pestele nu are voie sa sara din minciog. O adancime de minim un metru este foarte recomandata. Ochiurile plasei mai mici de 5 mm ajuta foarte mult la protejarea pestilor, a solzilor de pe ei. In concursuri este obligatorie acesta plasa si nu ar fi rau sa fie introdusa si in pescuitul de zi cu zi.

Manerul este recomandat sa aiba minim 1,8 m, la o lanseta de 3,6 m o coada prea scurta poate ingreuna foarte tare scoaterea unui peste de catre un pescar singur sau poate duce la fortarea lansetei pe curbura pana sub unghiul critic. Nu uitati! Dupa ce bagati un crap in minciog nu il luati niciodata pe sus apucand minciogul de maner, ridicati numai rama minciogului din apa, pestele ramanand IN apa, pliati minciogul (eu prefer modelele la care bratele se scot din maner), apucati de la jumatatea bratelor si duceti crapul pe mal. Nu il puneti nicodata direct pe jos, din zbatere se poate rani foarte rau si degeaba il mai eliberati. Asezati-l intotdeauna pe o saltea de receptie.

Salteaua de receptie

Salteaua de receptie este un accesoriu obligatoriu in pescuitul crapului, asa cum am spus si in capitolul precedent, siguranta crapului depinde de aceasta saltea. Saltelele pot fi doar de receptie sau de receptie si cantarire, primele sunt simple saltele pe care doar se aseaza pestele iar cele ce folosesc si la cantarire sunt prevazute cu manere si catarame de inchidere. Esentialul este ca pestele sa stea confortabil in aceasta saltea si sa nu aiba posibilitatea sa iasa prin zbatere.

Cele mai bune saltele sunt cele umplute cu bilute de polistiren, cele din burete se imbiba foarte repede cu apa si devin mai greu de manevrat.

Intotdeauna udati bine salteaua inainte de a aseza pestele pe ea. Dupa ce ati decrosat crapul pe saltea aveti 2 posibilitati: sa-l eliberati sau daca este noapte si vreti neaparat o fotografie cu acel peste il puneti intr-un sac de pastrare pana dimineata cand este cea mai buna lumina pentru poze.

Saci de pastrare

Sunt facuti din plasa de poliamid sau din tesatura foarte fina de poliamid in care apoi sunt facute niste gauri de ventilare. Fiind foarte desi si foarte moi in primul rand ca nu ranesc pestii in nici un fel si in al doilea rand feresc pestele de lumina ceea ce-i creaza o stare de liniste, nu va faceti probleme de rezistenta, desi subtire materialul este deosebit de rezistent.

In primul rand la realizarea monturilor trebuie sa va spun cateva mici chichite care sa va ajute sa " va iasa " din prima si sa nu mai pierdeti si dvs timp sa le descoperiti.

Este o montura foarte usor de realizat si cu putine componente. Un lest fixat pe un tub de silicon sau PVC, direct sau cu agrafa, poate fi un plumb sau un momitor, o biluta de cauciuc si un forfac clasic (un carlig legat cu fir textil si cu vartej in capatul opus). Este o montura buna primavara cand crapii sunt inca lenti si fitosi. Avantajul este ca pestele ia momeala si pleaca cu ea fara sa simta nici o grautate deoarece firul culiseaza prin lest.

Lasati bambina mai jos lasand firului o burta mai mare pt ca pestele sa se poata deplasa nastanjenit pana interveniti dvs. Necesita atentie si intapare rapida caci pestele poate lasa momeala oricand daca i se pare ceva in neregula. Aceasta montura mi-a fost foarte recomandata de " crapistii " de Dunare.

Este aceasi montura ca mai sus cu diferenta ca la cca 20 de cm in urma tubului se pune pe fir un stoper. Cand pestele ia momeala si pleaca cu ea firul culiseaza pana la stoper moment in care se produce un soc din cauza greutatii lestului. Daca raportul intre gradul de ascutire al carligului si greutatea plumbului este bun inteparea este gata, altfel se produce o preintepare care oricum va ajuta foarte mult.

Aceasta montura are avantajele reducerii numarului de incurcaturi ale forfacului pe firul principal si mobilitatii mari foarte importanata la scoaterea unui peste mare.

Realizare : Necesita urmatoarele accesorii: un tub de silicon, un vartej marime mare (1, 2), obligatoriu vartejul va fi cu ochetii rotunzi si nu rombici, doua bile de plasic cu gaura cu acelasi diametru ca al tubului, o bila de cauciuc si o agrafa cu vartej. Intr-unul din capetele tubului plasati vartejul intre cele doua bile de plastic pe care le fixati cu super glue (ATENTIE sa nu lipiti si vartejul) lasati o distanta de cca 1 cm fata de capatul tubului si o distanta de cca 5 mm intre bile, de capatul liber al vartejului legati forfacul cu carlig. Montura o puteti face direct pe firul principal sau si mai bine pe un fir textil de cativa metri pe care il legati direct de firul principal. Treceti firul prin tub (carligul trebuie sa fie in partea dinspre lest) si legati-l de vartejul de la agrafa cu vartej, de agrafa prindeti lestul si montura este gata.

Puteti folosi si plumbii facuti special pt aceasta montura care au din constructie vartejul montat pe un ax din plastic dur. Exista in comert niste kit-uri numite Heli Beads, speciale pt aceasta montura, problema lor este ca legatura dintre bile (tulip) este dintr-un plastic rigid care la primul peste se fractureaza si devine inutilizabila.

Noduri

Uitati din start ce v-au invatat alti pescari despre cum se leaga forfacuri cu 2-3-15 carlige in ideea ca puteti sa folositi mai multe feluri de momeli sau ca daca un carlig se scufunda in mal raman celelalte.

Pescuitul crapului se face cu UN SINGUR carlig pe lanseta. Al doilea carlig pe care il puneti in montura, in cazul in care prindeti un peste mai mare, in mod sigur se va agata de un obstacol de pe fundul apei, de plasa minciogului inainte sa bagati pestele in el sau si mai rau de ochii pestelui sau de alta parte a corpului provocandui chinuri suplimentare, asta in primul rand iar in al dilea rand doua sau mai multe carlige inseamna mai multe noduri deci mai multe puncte slabe pe o momtura.

Nu aveti nevoie sa puneti mai multe momeli pe o singura montura pentru ca oricum crapul nu se entuziasmeaza la vederea unor asemenea salate iar impotriva scufundarii momelii in mal veti vedea ca sunt solutii mult mai inteligente decat insiruirea de carlige pe 2 m de fir.

Foarfeca pentru taiat capetele de fir dupa legarea nodurilor. Luati-va una de calitate ca sa puteti taia si fir textil

Firul de par

Este cea mai revolutionara descoperire facuta in pescuitul crapului. Am citit intr-o revista (frantuzeasca, nu de-a noastra) ca s-au facut niste experimente (cu camere de filmat subacvatice) asupra modului de hranire al crapului cu diferite momeli si s-a observat ca atunci cand momeala si nada au acelasi miros (aroma) si sunt distribuite pe o zona restransa crapii se pun pe mancat si aspira fara jena boabe si boillies, iar cand momeala este oferita fara nadire solzosii sunt foarte fitosi si ciugulesc si adulmeca bine inainte sa inghita.

De fapt ce vreau eu sa va povestesc este partea a doua a experimentului care este cea mai interesanta, asupra prezentarii carligului cu momeala. Momeala prezentata infipta in carlig (boabe de porumb si grau) cu varful lasat afara a pus pestii pe fuga mai ceva ca minerii pe politisti. Cum au aspirat boabele impanate, le-au pipait cu buzele si au simtit “teapa” au scuipat, au fugit din acea zona si nu s-au mai intors multa vreme (nu au scris cata). Momeala oferita pe fir de par legata de carlige (fara varf) a fost scuipata numai dupa ce carligul a ajuns in interiorul gurii si nu la nivelul buzelor. Tot in acest experiment crapilor li s-au oferit monturi legate cu fir textil si cu monofilament (la noi i se mai spune si nailon). Legaturile de fir textil se pare ca nu i-au deranjat foarte tare deoarece sunt foarte suple si probabil sunt confundate cu alge sau alte chestii fibroase de pe fundul apei insa cand au dat cu “nasul” de mono mai groase de 0,18 au plecat.

O alta poveste interesanta este despre lungimea firului de par. Literatura de specialitate spune sa fie un centimetru intre curbura carligului si momeala dar un pescar olandez s-a gandit ca ar fi mai bine daca nu i-ar mai mai lasa crapului posibilitatea sa scuipe momeala si a pus un fir de par de 30 (treizeci) de cm in ideea ca atunci cand carligul ajunge in gura crapului momeala sa fie deja in stomac si a sustinut sus si tare ca nu a avut nici un rateu. Am verificat si eu aceasta teorie - nu la pescuit caci nu am gasit inca un loc in care sa am atatea muscaturi pe zi incat sa pot face asemenea experimente - in acvariul tatalui unui prieten, mare amator de carasi rosii, fara ca el sa stie. Pe un mono de 0.06 am crosetat 4 pellet-uri speciale de hranit pesti de acvariu iar la 4 cm de acestea am legat un vartej (nu mi-am permis sa pun un carlig). Spre deosebire de crapii salbatici carasii astia erau atat de lacomi incat atunci cand cei doi motani ai aceluiasi stapan se ucau pe masa cu acvariul nu stiai care tabara se uita mai pofticios iar cand mi-am lansat montura langa un palc de ceva plante amazoniene un caras de 10-12 cm s-a repezit la momeala, a inghitit-o dintr-o suflare, a ajuns la vartej, l-a pipait de 3 -4 ori apoi vazand ca nu poate renunta la el fara sa renunte si la pellet-uri l-a inghitit. Noroc ca am fost prevazator si am pastrat celalalt capat al firului in afara acvariului. Am avut un moment de drill foarte incitant.

Riguri

Desi multi se tem sa foloseasca rigul (sau l-au folosit foarte putin, nu au prins si au dat vina pe acesta pt esec) va asigur ca este cea mai buna forma de prezentare a momelii pentru crap. Chiar daca nu prindeti din prima sau aveti rateuri la intepare nu renuntati ci studiati bine montura pana o faceti cum trebuie.

Legati un carlig (knotless knot) si lasati rigul (firul din prelungirea tijei) cu circa un cm mai lung decat diametrul boilisului pe care vreti sa-l folositi facandu-i o bucla la capat. Treceti cu ajutorul crosetei o boilis pe fir si in bucla introduceti un stopper, trageti bolliesul pe fir in sus pana langa stopper asa fel incat acesta sa nu poata cadea (unele stopperuri trebuie sa intre chiar in boilis dar nu vi le recomand). Nodul buclei ar trebui sa fie in interiorul boilisului fapt care v-ar ajuta mult ca boilisul sa stea fix pe acest fir.

Se leaga un carlig cu tija lunga, pe firul din prelungirea nodului, inainte de a se face bucla pentru boilis, se introduce pe fir un varnis siliconic care se trage impreuna cu firul pe tija carligului si se face bucla. Cand vreti sa puneti un boilis trageti varnisul spre ochetul carligului si astfel rigul ramane liber, puneti boilisul si trageti varnisul spre curbura carligului in asa fel incat sa blocati boilisul strans langa tija carligului in asa fel incat atunci cand este pus in apa tija carligului sa aiba o inclinatie de circa 45 de grade.

Aceasta montura este preferata mea, mi s-a parut mie ca merge mai bine si da putine rateuri. Se gaureste boilisul cu un burghiu (de 3 mm), se trece cu croseta un elastic prin acesta. Se trece carligul prin ochiul format de elastic si se strange. Capetele elasticului se leaga intre ele, nodul format fiind suficient de mare pentru a folosi ca stoper. Boilisul se pozitioneaza in asa fel ca daca punem montura in apa tija carligului sa aiba o inclinatie de 45 grade.

Montura clasica pe care am vazut-o in toate documentatiile arata ca si montura de boilis numai ca in loc de bilute se pun 2-4 boabe de porumb si apoi un stoper. Am incercat aceasta montura dar mi se pare ca se desira cam usor boabele si am cam avut rateuri.

Boabele de porumb au o pozitie foarte lejera si la orice incercare a pestelui de a le inghiti sau a le scuipa carligul se intoarce cu usurinta si se agata. Practic cu aceasta montura numarul rateurilor este nesemnificativ.

Legati un carlig caruia ii lasati firul de par mai lung decat la boilis (numai prin incercari veti putea determina lungimea optima), gauriti boabele de porumb cu un burghiu (daac este vorba de porumb uscat) si insirati-le pe fir, merg 2 pana la 8 boabe dar aveti grija la marimea carligului, treceti bucla rigului peste varful carligului, peste contra si trageti ultima boaba peste nodul ochiului asa fel incat bucla sa nu poata iesi cu usurinta.

Prin ochetul unui carlig treceti 2 fire sintetice foarte subtiri, intindeti-le in lungul tijei si peste ele matisati legatura carligului pana in dreptul varfului, veti avea un carlig cu 4 riguri, faceti cate o bucla pe fiecare firisor (incercati sa fie cat mai egale) si trageti cu croseta maxim 4 boabe de grau pe fiecare apoi treceti-le peste varful carligului (ca la montura 3B) si veti avea un guguloi de boabe care mascheaza foarte bine carligul dar cand un crap il apuca acesta iese foarte usor dintre boabe si isi indeplineste rolul.

Pe tija unui carlig de crap matisati un fir mono de 0,08-0,12 mm iar la capatul acestuia legati un carlig de pescuit nr 18 (este mai usor sa faceti operatiunea invers), distanta intre carligul 18 si curbura carligului sa fie de 1-2 cm, pe tija carligului de crap trageti un varnis siliconic, umpleti firul mono cu viermusi pe care-i trageti prin carligul 18 si agatati acest carlig de varnisul de pe tija carligului mare.

Ca momeala la capturarea crapului se recomanda boilies-uri, cubuletul de mamaliga, bobul de porumb, turta de floarea soarelui sau rama(dar ramele pot atrage si pesti de obicei « mici »).

Primavara si toamna pescuiti cu boilies-uri in componenta carora intra fainuri proteice de origine animala(faina de peste, moluste, carne de vita, ou).

Vara pescuiti cu boilies-uri de origine vegetala care au in componenta malai, grau, lucerna, secara, cu indulcitori(miere, zahar, melasa, siropuri si aromatizante : anason, vanilie, capsuni, zmeura, ciocolata).

Binenteles nu putem neglija clasica mamaliga care de cele mai multe ori sa dovedit a fi cea mai eficienta, la fel de bine se poate pescui si cu boabe de porumb si turta de floarea soarelui.

Momeli animale

Folosirea momelilor animale in pescuitul crapului nu este deloc lipsita de etica. Momelile animale sunt in anumite situatii foarte productive.

Viermusii sunt o delicatesa pentru crap. Pescarii unguri folosesc foarte mult viermusii la pescuitul crapului si au creat chiar si un sistem de rig pentru viermusi. In acest fel se pot folosi carlige sanatoase fara sa striveasca viermusii. In nada viermusii sunt foarte atractivi.

Ramele (mai multe tipuri) sunt foarte folosite de pescarii de la noi din tara, in special in apele curgatoare. In Dunare este momeala nr 1. Mie personal imi sunt cam antipatice aceste creaturi si nu le folosesc decat in Delta pe cele negre.

Scoicile - in apele cu scoici acestea reprezinta baza de hranire a exemplarelor mari.

Boilies

Este clar cea mai selectiva momeala pentru exemplare mari, este cea mai mare inventie pentru pescuitul crapului mare. Dovada este ca cei mai mari crapi s-au prins cu aceasta momeala, sincer eu am fost destul de sceptic pana am prins prima data cu boilisuri apoi am devenit un mare fan al acestei momeli. Proba de foc a fost data in delta cand dupa 3 zile de momit eu si sotia prindeam numai crapi peste 3 kg si aveam o frecventa de 15-20 de bucati/zi cu greutati intre 3 si 8 kg, pe cand ceilalti de prin apropiere, care nadeau cu mamaliga si porumb si pescuiau cu mamaliga si rame aveau 20-30 de capturi/zi cu o medie de max 1 kg, cei mai multi erau ciortani de 1-1,5 kg.

Nu va asteptati sa prindeti cu boilie din prima in locuri in care nu s-a pescuit cu asa ceva. Multi pescari cumpara boilisuri la bucata, am rams masca la vederea acestui sistem de vanzare chiar si in magazine cu pretentii. Nu aveti ce face cu 5-10-15 boilisuri, crapul trebuie educat, trebuie invatat.

Daca sunteti un pescar de peste mare atunci trebuie neaparat sa incercati aceasta momeala, stiu ca ia timp, stiu ca necesita munca multa dar rezultatele vor fi pe masura. Costurile de productie nu sunt chiar asa de mari daca va faceti singuri boilisurile acasa, desigur cele cumparate gata nu sunt la indemana oricui dar chiar daca uneori nu veti putea pune in cele de casa toate ingredientele dintr-unele de marca prospetimea celor de casa va compensa acest lucru.

Principiile sunt foarte simple, componetele pentru boilies sunt de 2 feluri: uscate (fainuri si seminte sau sparturi de seminte) si lichide (arome, coloranti, unii indulcitori, atractatnti sau alti aditivi) in plus la toate retetele aveti oua. Respectand retete clasice sau folosindu-va imaginatia faceti un amestec din fainuri folosind o punga mare in care bagati toate ingredientele, o umflati si o scuturati bine. Intr-un vas mare bateti bine ouale impreuna cu toate ingredientele lichide apoi adaugati praful putin cate putin formand o coca de consistenta plastelinei, coca nu trebuie sa se lipeasca de maini si sa nu se farame, coca ideala se aplatizeaza cand o trantesti de masa si se dezlipeste foarte usor cand o ridici. Din aceasta coca faceti niste "carnaciori" de diametrul mesei de rulat pe care o aveti. Rulati bilutele si apoi le fierbeti, timpul de fierbere este in general intre 2-7 minute, numai din experienta veti invata sa fierbeti cum trebuie boilisurile. In acest fel veti obtine boilisuri scufundatoare.

Daca vreti sa obtineti boilisuri plutitoare faceti pasta mai moale (mai mult ou) si in loc sa le fierbeti le bagati la cuptorul cu microunde. Timpul de coacere este cam de 15 minute. Iarasi experienta va va ajuta mult. In general eu folosesc o cantitate mai mare de arome si atractanti cand vreau sa fac boiliesuri plutitoare pentru ca mi se pare ca se cam pierde aroma la coacere.

Daca v-am convins puteti incerca si voi sa faceti boiliesuri si va asigur ca daca le faceti bine, naditi cum trebuie si aveti rabdare sa pescuiti exclusiv cu ele veti prinde bine si veti vedea ca exemplarele mari nu va vor mai ocoli.

Retete

Reteta 1, boilies cu biscuiti
120g Biscuiti pentru pisici macinati (trebuie sa fie faina), preferabil cu aroma de peste
90g Lapte praf degresat
60g Malai rasnit fin sau faina de soia
30g Drojdie de bere
10 Picaturi de ulei esential (la alegere)
10 Picaturi ulei de germeni de porumb
Aroma, cantitatea este in functie de concentratia esentei, respectati indicatiile date de producator, eu folosesc 10 ml de arome de la Nutrabaits sau 20ml de Aromix sau Atractix de la Sensas
Indulcitor, puteti folosi un indulcitor special pentru boilies sau 4 linguri de zahar.
6 oua mari.

Amestecati ingredientele uscate intr-o punga, separat amestecati ouale (batute bine) cu aromele si indulcitorul, adaugati mixul uscat treptat amestecand in acelasi timp, trebuie sa obtineti o pasta destul de tare. Nu trebuie sa se lipeasca de maini. Rulati bilutele si fierbeti-le timp de 3-6 minute, cu cat le fierbeti mai mult cu atat vor fi mai tari. Dupa fierbere trebuiesc lasate la uscat minim 8 ore. Daca vreti sa le pastrati mai mult de 3-4 zile le congelati sau le tavaliti bine prin faina de malai si le atarnati undeva la racoare intr-un saculet din plasa sa se usuce bine.

Reteta 2, boilies cu dulceata de capsuni
200g gris (puteti sa-l mai maruntiti un pic dar sa nu fie chiar faina)
100g faina de soia
100g malai (faina de malai)
100g lapte praf degresat
100g dulceata de capsuni
6 ml aroma de capsuni
6 picaturi de bergamot
Colorant (preferabil rosu fluo)
6 oua

Amestecati ingredientele uscate intr-o punga, separat amestecati ouale (batute bine) cu aromele, colorantul si dulceata, adaugati mixul uscat treptat amestecand in acelasi timp, trebuie sa obtineti o pasta destul de tare. Nu trebuie sa se lipeasca de maini. Rulati bilutele si firbeti-le timp de 3-6 minute. Dupa fierbere trebuiesc lasate la uscat minim 8 ore. Daca vreti sa le pastrati mai mult de 3-4 zile le congelati sau le tavaliti bine prin faina de malai si le atarnati undeva la racoare intr-un saculet din plasa sa se usuce bine.

Reteta 3, boilies cu ficat
300g gris
60g ficat proaspat de peste (eu il adun de la orice peste si il pastrez la congelator in portii mici invelite in folie de plastic)
usturoi, puteti folosi extract natural de usturoi (10 picaturi), GarlicMint de la Nutrabaits sau usturoi praf alimentar
30g miere
6 oua
arome si/sau aditivi, eu merg intotdeauna pe ficat sau peste
colorant

Bagati ficatul in mixer si il faceti pasta, adaugati ouale unul cate unul si mixati in continuare. Adaugati usturoiul, mierea, colorantul si aroma. Amestecati ingredientele uscate intr-o punga, adaugati mixul uscat treptat amestecand in acelasi timp, trebuie sa obtineti o pasta destul de tare. Nu trebuie sa se lipeasca de maini. Daca amestecul este prea moale completati cu gris. Rulati bilutele si firbeti-le timp de 3-6 minute. Dupa fierbere trebuiesc lasate la uscat minim 8 ore. Daca vreti sa le pastrati mai mult de 3-4 zile le congelati sau le tavaliti bine prin faina de malai si le atarnati undeva la racoare intr-un saculet din plasa sa se usuce bine.

Bateti ouale cu aroma si colorantul, separat amestecati bine fainurile si apoi adaugati treptat ouale batute, este posibil sa nu aveti nevoie de toata cantitatea de oua. Coca trebuie sa fie destul de tare, rulati bilutele si fierbeti-le 2-3 minute. Se pastreaza numai congelate.

1.Se pune apa la fiert cu putina sare si zahar (la ochi). Cand fierbe adaugi malaiul si faci o mamaliga cat mai consistenta. La final adaugi putin ulei (la ochi)
Separat amesteci gris, faina si purici de balta (sau orice alta mancare pt pesti exotici) . Ex:o canita de gris, una de faina si 1/2 de purici.
Scoti mamaliga, o lasi sa se raceasca cat sa poti sa o tii in mana si o amesteci cu grisul, faina, puricii si eventual o aroma. O amesteci pana ce nu se mai lipeste de mana. Apoi o faci turtite si o pui intr-o oala la fiert(o fierbi pana ce tinde sa se ridice). Dupa ce o tai patratele o poti folosi in carlig, dar si pe fir de par.

2. MAMALIGA - CUBULETE.
Pentru o zi de pescuit folosesc 2 cesti de malai pentru prepararea mamaligii.
Reteta:
- Se pune apa la fiert. Pentru a se asigura consistenta necesara, se pun exact 2 cesti de apa (cesti pentru cafea).
- In apa pusa la fiert se pun citeva picaturi de colorant alimentar (galben) si 1 - 2 lingurite de zahar.
- Se iau 2 cesti de malai (aceeasi masura folosita si pentru apa), cernut cu sita normala pentru malai.
- Se cerne malaiul cu o sita fina (ceva intermediar intre sita pentru faina de griu si sita pentru malai). Malaiul care trece prin sita se poate folosi la mamaliga; cel ramas in sita, impreuna cu o lingurita de seminte de anason, se dau prin risnita de cafea, pina praful rezultat se lipeste de capacul risnitei.
- Se amesteca malaiul cernut cu cel dat prin risnita si cu o lingura de faina de griu.
- Se pune peste apa clocotita si se lasa la foc mic, 10 minute, acoperit.
- Se amesteca bine.
- Se lasa la foc mic, 10 minute, acoperit.
- Daca la amestecare mamaliga nu se aduna intr-un singur botz, inseamna ca va iesi prea tare (este sfarimicioasa). In acest caz se adauga putina apa clocotita (foarte putina) pe fundul ceaunului si se mai lasa la foc mic, 10 minute, acoperit.
- Daca nici acum mamaliga nu are consistenta necesara se repeta operatia de mai sus.
- Se scoate mamaliga.
- Se pune imediat intr-o punga de plastic.
- Se pliaza punga, care va avea forma dreptunghiulara.
- Cu muchia unui fund de lemn se apasa mamaliga, pina ia forma dreptunghiulara a pungii; se obtine un plaralelipiped de mamaliga, cu grosimea egala cu latura cubului de mamaliga.
- Se pune punga cu paralelipipedul de mamaliga pe o suprafata dreapta, dupa ce s-a invelit intr-o pinza subtire (merge si in ziar).
- Se aseaza fundul de lemn deasupra.
- Se preseaza circa 10 minute. Eu pentru asta folosesc circa 95 kg. Atentie, daca nu se inveleste bine crapa punga.
Nota: Mamaliga astfel invelita o asez pe un scaun cu tablia plana, pun fundul deasupra, ma asez si stau cit timp fumez o tigara.
- Se ia greutatea, fundul de lemn se lasa peste mamaliga, se acopera cu o cirpa groasa (prosop scos din uz) si se lasa acoperit minim 3 – 4 ore.
- Se taie punga de plastic si se scoate mamaliga.
- Se pune mamaliga pe fundul de lemn si se taie cubulete cu un cuter; merge si cu fir monofilament de 0,10 – 0,15, dar depinde de indeminarea fiecaruia.
- Cubuletele se pun intr-o cutie de plastic in care am pus griş si se amesteca, pentru a nu se lipi intre ele.
Nota: Cubuletele se pun in cutie numai dupa ce s-au racit. Cutia cu cubulete se tine in frigider de seara pina dimineata.
Nota: Am folosit la mamaliga, diverse arome, urmatoarea avind parca cava mai mult succes: Anason, vanilie, capsuni, capucino (clasic ½ plic);
Nota: Cind folosesc apa si malai in cantitati volumice egale se ia malai obisnuit. Pentru malai grisat difera cantitatea de apa necesara.

Ca montura cel mai des folosesc forfacul cu plumb culisant, pe fir textil (prefer Shimano Stela 0,28) in doua variante:
- pentru cub mic (cu latura sub 2 cm), cirligul cu ochi, firul textil cu prelungire dupa nodul de pe tija cirligului si la capatul firului un ochet. Pe aceasta prelungire intoduc cubul de mamaliga intre 2 pufuleti (Puffy) toate folosind crosetul, dupa care trec ochetul liber pe dupa virful cirligului. Iar pentru a nu avea virful cirligului liber in timpul cit montura se aseaza pe fundul albiei (se misca pina ajunge la echilibru intre taria curentului si greutatea plumbului) pe virful cirligului introduc un pufulet (care se va inmuia si desprinde dupa citeva minute de stat in apa).
- pentru "cub" mare (calup cu dimensiuni de minim 2 x 2 x 5 cm) folosesc cirlig 2.0, rotund, care se introduce pe la unul din capete, se trece o data prin "cubul" de mamaliga (cu tot cu fir) si se introduce si a doua oara, astfel incit virful acului sa ajunga la suprafata la circa 1/3 din lungimea momelii fata de capatul liber, cu tot corpul carligului ingropat in momeala.

3. o cana de apa pusa la fiert, in care adaugam miere si sofran. mierea ... cam 2 linguri.
malaiul il rasneam si adaugam faina in rasnita (cam o lingurita) pana obtineam o cana (aceeasi cana) de amestec malai si faina (de grau).
cand apa fierbea incepeam sa adaug malaiul si mestecam (non stop), pana ce mamaliga nu mai adera la lingura (de lemn) ... asta la foc foarte mic. se poate continua amestecatul inca o perioada, totul e sa nu se arda. in momentul in care pe fundul tigaii (tuci) s-a format o crusta care incepe sa devina aramie ... e suficient.
aici se ia mamaliga de pe foc si se poate imparti in doua:
- una o faceam sub forma de paralelipiped si o introduceam intr-un tifon pe care il strangeam in jurul mamaligii si il introduceam intr-o oala mare, plina cu apa care fierbea deja. o lasam la fiert cca 45 min, dupa care o scoteam din tifon si o lasam la zvantat, astfel incat sa fie cat mai mult din suprafata exterioara in contact cu aerul. se lasa asa pana se raceste, dupa care se pune intr-o carpa curata si uscata. restul ...
- a doua bucata o lasam sa se raceasca si apoi o amestecam cu miez de paine (putin cate putin), pana devenea elastica. la asa ceva am prins recordul meu la crap.

Pescuiesc la Prut, un riu incomparabil mai mic fata de Dunare, dar cu capturi relativ dese de crap salbatec si cu trasaturi violente incit un crap de 3,5 kg crezi ca-ti va rupe lanseta din suport.
Despre grosimea firului, nu are rost sa exageram. Eu cu fir de 0,30 am scos crap de peste 10 kg, dar uzual folosesc 0,35.
Atentie la corelatia intre rezistenta firului si forta maxima a mulinetei. Pentru o mulineta de 13,5 kgf nu are sens utilizarea unui fir de peste 15 kgf. Totodata un fir mai gros va opune rezistenta sporita curentului apei, necesitind un plumb mai greu. Cu un plumb mai greu virful lansetei va fi mai tensionat, scazind sensibilitatea. Si mai trebuie spus ca nu intotdeauna crapul mare trage puternic ... Nu uita,oricum ai face mamaliga, cind o scoti calda din ceaun pune-o intr-un tifon dublu,stringe tifonul la gura cit poti de mult,apoi pune o placa de lemn peste mamaliga si pune o greutate cit poti de mare (30 kg.) peste placa.In concluzie:pune mamaliga calda la presat si las-o pina se raceste.Poti sa tai cubulete direct sau sa le fierbi un minut ca pe boilles-uri.Dupa ce le-ai fiert poti sa le lasi o zi la uscat la 20 grade celsius,apoi sa le rehidratezi cu ce vrei tu.Incearca si vei avea o mamaliga tare care nu va cade de pe firul de par.

4.33%faina de malai(cernuta f.fin) 33%faina de soia si 33% faina de griu.
Luati toate aceste ingrediente si amestecatile bine intr-o punga impreuna cu o lingurita de sare si o lingura de aditiv praf de la sensas , apoi intr-un vas in care aveti apa turnati amestecul pina obtineti o coca tare pe care o framintati bine. Faceti din aceasta compozitie niste galuste cam cit o jumatate de pumn si punetile intr-un castron cu apa clocotita cam 7 minute dar nu mai mult de 3 galuste deodata. Dupa ce le scoateti lasatile cam un minut pina puteti sa le framintati fara sa va ardeti. Framintati aceste 3 galuste bine cam 3-4 minute clatinduva des pe miini . Cind galusca nou obtinuta este tare si bine framintata mai adaugati in ea 5 mililitri de aroma dulce si mai framintatio un minut.
Aceasta mamaliga sta si pe cirlig puteti sa faceti din ea si bilute ca boiliesurile si sa le puneti pe firul de par.

Este esenta pescuitului, nada trebuie sa contina o parte din momeala folosita la pescuit.

La fel si nadirea cu boilies-uri sau porumb boabe puse in pungi hidrosolibile(din PVA) si lansate in zona de pescuit. Daca acestea lipsesc(firul solubil si pungile din PVA) puteti nadi cu boilies-uri intregi sau chiar sparte si amestecate cu diferite paste( in componenta carora intra fainuri proteice) adaugandu-se argila(pentru ingreunare si descompunere lenta, formand bulgari pe care ii turtuti si ii aruncati in apa la 30-40m in amonte(depinde de adancimea apei si rapiditatea curentului) de locul de pescuit.

Nada este cea care cheama pestele la masa de aceea trebuie sa contina elemente din hrana de baza a crapului, sa aiba aroma care trebuie, gustul, culoarea, consistenta care trebuie.

Cum trebuie exact sa fie toate acestea? Intrebati un crap. Sau folositi-va imaginatia si cu cat mai spectaculoase vor fi rezultatele cu atat mai mari vor fi si satisfactiile. Eu o sa va dau doar cate ceva din experienta proprie si din a altora dar nu o luati ca litera de lege. Conditiile de pescuit difera de la o zi la alta, de la o apa la alta sau chiar de la un mal la altul.

Crapul are simtul mirosului de 8 - 10 ori (8 ori in publicatiile frantuzesti si englezesti si 10 ori in cele germane si italiene) mai dezvoltat decat al omului si de aceea exista teoria savanta ca trebuie folosite in nada componente care cresc pe malul apei deoarece apa de ploaie care curge printre stiuletii de porumb si printre fructele din copaci duce cu ea mirosurile.

Prin scrierile maestrilor stilului se spune sa nadesti exclusiv cu boillies si pelleturi dar eu nu prea sunt de acord cu chestia asta si intotdeauna pun in nada porumb apoi pescuiesc cu boabe de porumb pe o lanseta, cu boillie normal pe alta si cu boillie flotant pe ultima (fiecare cu fixul lui). In felul acesta cred ca si crapii se hotarasc mai repede sa manince boilliesuri gasindu-le printre boabele pe care le cunosc bine. La boabe de porumb am prins mai bine pe baltile mai salbatice si mai putin batute de pescari "cu carte" iar in baltile deja nadite cam la fel la toate momelile. Exceptie face balta de la Sarulesti unde in ultimii 10 ani s-au aruncat sute de tone de boillies si unde acestea sunt momeala numarul 1

Retete de nade

Reteta 1: Este nada pe care eu o folosesc cel mai des si pot sa va spun ca este foarte eficienta pt toate formele de crap. Merge foarte bine din mai pana in septembrie. Este un amestec in care unele ingrediente pot lipsi sau pot fi introduse si altele cu conditia sa se pastreze aceeasi linie a aromei.

Toate chestiile astea eu le combin intr-o galeata (de fapt impart totul in doua si fac doua transe de nada) si le amestec bine, pun apa cat sa acopere totul si le las asa cateva ore. Grauntele uscate vor trage apa mai ceva ca un burete (in special nautul si soia) asa ca aveti grija sa adaugati alta in permanenta. Acest tip de nada se preteaza foarte bine la nadirea direct la fata locului adica din barca sau pe jos, daca nu se poate amestecati totul cu o nada praf, faceti bulgari tari si ii puteti arunca cu prastia. Daca dispuneti de o barca lasati amestecul ceva mai zemos pentru o difuzie mai rapida. Cantitatea aceasta eu o folosesc pentru un pescuit de doua zile si o arunc in 4 portii. ¼ in prima seara si incep pescuitul a doua zi dimineata cand mai arunc ¼, apoi cate inca ¼ seara si dimineata. Dupa 5-6 partide intr-o balta puteti sa faceti crapi dependenti de aceasta aroma.

La aceasta nada pescuiti cu boillies, cu cartof si cu porumb. Cartoful se poate pune pe rig proaspat sau puteti folosi cartofii conservati din comert.

Reteta 3: Nada pentru cteno. Aceasta reteta o am de la un amic de-al meu care sustine ca a prins multi cteno cu ea. Eu am folosit-o doar o singura data si am prins sute de platici, doi crapi mici si un singur cteno.

Cum se face chestia asta ? Intr-un vas (pe malul apei) se storcesc rosiile, se rupe painea in bucati si se amesteca cu terciul de rosii si porumbul. Se framanta pana se face o coca foarte tare. Se adauga ceapa si uleiul (deja suna a carte de bucate) si se framanta din nou. Se adauga aroma si aditivul se framanta iarasi si se fac galuste cam cat pumnul care se pastreaza intr-un prosop ud. Pot sa va spun ca dupa ce am terminat de facut nada muncisem atat de mult ca-mi cam trecusa pofta de pescuit. Nu va dadeam aceasta reteta daca amicul nu era om de incredere dar sa stiti ca nu e pescar dintr-ala… si cand spune ca a prins asa este.

Amestecati totul intr-o galeata si lasati-o cat mai uscata. Zgarciti-va cu cantitatea de nada caci in aceasta perioada crapii nu sunt foarte mancaciosi. De mare folos sunt acum pungile solubile in care puneti cca 100-150 g de nada la lanseurile de nadire si cat va duce lanseta in lanseurile cu tot cu plumb. Pe aceasta nada puteti sa incercati si o boillie de ciocolata. Cantitatea este pentru o zi de pescuit caci nu am stat niciodata in perioada asta peste noapte. Daca aveti posibilitatea sa naditi si cu o zi inainte (dimineata) este foarte bine.

Reteta 5: Alta reteta care a dat bune rezultate in baltile cu mal unde nada se scufunda repede si unde este necesar sa contina substante grase care sa razbata prin acesta. Tot pentru 2 zile de pescuit. Acestui mix puteti sa-i imprimati ce aroma doriti. Nu exagerati cu nadirea deoarece este o nada foarte consistenta.

Amestecati totul in doua transe (mie mi se pare destul de neplacut sa amestec toate grasimile astea asa ca in general mai iau cu mine un invatacel si il pun pe el la treaba) si oferiti nada in portii mici si dese (de 3-4 ori pe zi). Momelile din carlig e bine sa fie flotante (intram in detalii mai incolo).

Reteta 6: Inca una pentru fund malos si gata. Mai departe incercati si voi si daca aveti rezultate bune spuneti-mi si mie.

Aceasta este reteta lui Adriano Mussaro, am vazut ca el face din aceasta nada niste guguloaie cam cat o minge de ping pong le lasa circa o ora la uscat, timp in care se intaresc in suprafata, si le lanseaza cu prastia.

Nadirea este cea mai importanta operatiune in pescuitul unui peste care isi cauta hrana ghidandu-se dupa miros. Puteti sa aveti cele mai "ciumege" scule, boilies-urile de la cele mai renumite firme, daca nu atrageti pestii in zona in care a-ti aruncat carligele cu momeli nu veti avea succes.

Cel mai important aspect al nadirii este ca nada sa ajunga acolo unde trebuie, adica pe langa carligele cu momeala. De asemenea cantitatea de nada este foarte importanta, nu trebuie sa va zgarciti dar nici sa hraniti toata pestimea din apa. Sa nu va sperie faptul ca pescarii din jurul vostru aunca in dreptul lor kile de mamaliga sau alte terciuri inodore si lipsite de gust, voi trebuie sa excelati prin calitate. In mod sigur crapii se vor aduna la nada voastra bine facuta, cu un iz irezistibil, cu un miros apetisant, cu o culoare atragatoare, preferand-o mamaligilor cotidiene pe care le primesc de la inceputul vietii lor in aceeasi formula (malai + apa + zahar + anason sau vanilie).

Specialistii spun ca nada trebuie sa fie inchisa la culoare pentru ca pestele odata intrat in zona nadita sa nu isi piarda camuflajul. Tone de mamaliga sofranita sub forma de covor nu vor atrage pestii ci ii vor indeparta. Si ingredientele pe care le folositi sunt de asemenea foarte importante. Fiti intotdeauna pe faza si folositi o nada adecvata sezonului si locului. La noi in tara foarte multe balti sunt furajate. Nu are rost sa faceti pe savanti in asemenea balti si sa naditi cu cine stie ce minuni de puneti pe fuga si broastele.

Sa va povestesc o faza pe care a patit-o un amic de-al meu pe balta xxxxxxxx. S-a dus omul dotat cu toate cele trebuicioase mamaligi, pachete de nada ("de firma" nu asa oricum), arome, boillies-uri de 14 feluri, a nadit si-a aruncat lansetele si s-a pus pe asteptat. A asteptat omul rabdator toata noaptea fara sa aiba macar o singura trasatura. Dimineata linga el, in stuf, s-a asezat un copil dintr-o localitate apropiata, a aruncat in apa o mana de strot imputit si a inceput sa scoata la pesti de s-a speriat amicul meu. Spre amiaza vazind ca el tot nu prinde dupa ce incercase toate momelile, nadele, monturile (chiar a aruncat 2 lansete langa undita copilului) s-a dus si l-a intrebat pe pusti cu ce da:
-Dom'le aici trebuie sa dai cu bere!
-Cum mai cu bere?
-Cu bere dom'le ca astia aici hranesc pestele cu ce ramane la fabrica de bere.

A doua oara cand s-a dus acolo a framantat omul nada cu bere si a pescuit cu porumb tinut 2 zile in bere si sa vezi surprize placute! Asta e un caz fericit (cu berea) dar sa vedeti balti furajate cu gunoi de grajd sau cu faina de oase.

Nu e cazul sa naditi cu arome de fructe intr-o apa rece in care crapii cauta proteine, incercati mai bine un ulei de peste sau arome de scoici. Invers vara sunt foarte recomandate aromele de fructe (capsuni, banana etc). Pentru pescarii care privesc boilliesurile ca pe o minune cereasca: Aflati ca daca nu naditi mai intai puteti sa uitati de aceasta minune. Degeaba cumparati din piata "5 bilute la 10.000" si va duceti sa dati cu ele unde crapii nu au vazut in viata lor asa ceva.

Crapul trebuie educat. Aveti nevoie de o cantitate mai mare de boillies (cat mai mare) si de ceva timp liber. Ideal este sa aveti si o apa ceva mai aproape de casa sa va duceti zilnic sa aruncati minim 1 kg de boillies (o cobra va va ajuta foarte mult) si abia dupa cca 2 saptamani sa va duceti la pescuit in acea apa.

Nadirea cu ajutorul lansetei este cea mai eficienta metoda de nadire pentru ca si momeala si nada ajung exact in acelasi loc dar la un singur lanseu cu o lanseta de 3 lb nu poti arunca o cantitate suficienta de nada plus momeala asa ca neaparat este nevoie si de nadire suplimentara. Nadirea cu ajutorul lansetei se face cu ajutorul cosuletului de nadit (arc), cu firul solubil, cu saculetul PVA sau cu racheta.

Cosuletul portnada (arcul) - Este cel mai popular accesoriu de nadire. Acesta se umple cu nada pasta , simpla sau in amestec cu momeli.

Firul solubil - este foarte potrivit pentru boillie si momeli vegetale. Insirati boillie sau boabe de porumb pe croseta, trageti-le pe firul solubil, legati ambele capete ale firului de montura (forfac) si lansati . Dupa cateva secunde firul se didolva si ve-ti avea un pumn de boillie sau de graunte pe o suprafata de o palma.

Saculetul solubil - este cel mai interesant mod de nadire deoarece impreuna cu nada (pasta, boillie, boabe, momeli animale) se introduce in saculet ci montura cu carlig reducand astfel riscul incurcarii cu linia sau plumbul. Atentie la greutatea la care ajungeti cu nada + montura!!!

Racheta - Este o teava din plastic (mai nou din carbon) si are in capatul superior o camera cu aer iar in capatul inferior un sistem de prindere. Se umple racheta cu nada iar in capatul inferior se face un dop din pasta sau din pamant. Cand este aruncata greutatea nadei scufunda racehta iar camera cu aer o tine in pozitie verticala. Dupa ce dopul se dizolva si nada cade racheta se ridica la suprafata. Necesita o alta lanseta decat cea cu care pescuim (de putere mare) si o buna precizie in lanseu dar are avantajul ca duce o cantitate destul de mare de nada (pana la 500g).

Barca - Este cea mai precisa forma de nadire si este foarte indicata pentru nadirea locului inaintea partidei de pescuit.

Vaporasul teleghidat - Ofera o nadire foarte precisa si poate fi folosit si in timpul pescuitului pentru ca prin dimensiunile sale reduse nu sperie (foarte tare) pestii.

Cobra - Este o teava din aluminiu sau PVC de cca 1 metru lungime si curbata la capatul superior. Cu aceasta minune si cu putin antrenament poti arunca boillie (una cate una) la peste 100 metri distanta. Se fabrica in dimensiuni diferite in functie de distanta la care doriti sa aruncati si de diametrul boillie-surilor.

Prastia - Daca pescuiti la distante mici fata de mal (canal) puteti folosi prastia de mana dar cum de cele mai multe ori se pescuieste la distante mari cea mai folosita este prastia fixa (pe suport). Cel mai important lucru este sa va reglati tirul si sa naditi in aceasi zona in care va-ti lansat monturile.

Lopata - Nu este vorba de unealta agricola ci de o chestie de forma unei linguri, cam de marimea a doua palme si cu o coada de 1,5 - 2 metri in care se pune un bulgare de nada iar restul depinde de ce vor (sau ce pot) muschii dumneavoastra.

Din ora in ora verificati monturile si eliberati firul de vegetatia prinsa de el, pentru a nu se bloca in varful lansetei la mulinare.

La Dunare pozitia lansetei in suport va fi pe vertical(pentru ca firul sa fie cat mai putin prin apa).In lacuri si ape unde curentul este mic pozitia lansetei in supoti va fi orizontala.