|
STIUCA
( Esox lucius )
RASPANDIRE
Traieste indeosebi in apele statatoare, bogate in vegetatie dar si
in cele curgatoare pana in zona deluroasa.
DESCRIERE
Are corpul relativ gros, cilindric si alungit, avand de regula
lungimea obisnuita 30 - 40 cm (exceptional 1.5 m), iar greutatea de 0.500 g - 1
kg (exceptional 6 - 25 kg).
Botul
de forma unui cioc de rata. Gura mare, larg despicata, cu multi dinti. Falca de
jos mai lunga decat cea de sus . Inotatoarea dorsala situata mult spre coada.
Coloratia
variaza dupa ape, de la cenusiu - verzui la galben - verzui pe spate; burta
alba, laturile vargate, marmorat. Inotatoarele cu mai multe dungi transversale
de culoare neagra - cenusie.
COMPORTAMENT
In
primele stadii de viata stiuca traieste in carduri si, ca si ceilalti pesti, se
hraneste cu microorganismele din apa. Mai tarziu devine solitara si aproape
exclusiv ihtiofaga.
Ziua stiuca sta ascunsa in preajma vegetatiei, aproape nemiscata, in pozitie
oblica ( de atac - cu capul mai
sus; de repaus - cu capul mai jos ), repezindu-se numai asupra pestilor care ii
trec prin preajma, insa noaptea vaneaza activ pentru a-si potoli lacomia ( desi urmareste mai ales maruntisul, poate
inghiti si pesti mai mari, pana la 1/3 din greutatea proprie). Se hraneste
cu
pesti marunti, broaste, serpi de apa, mamifere mici de apa si se arata a fi si
canibal.
Desi lacoma, stiuca nu se hraneste tot timpul; cu toate ca digera repede si
ramane cu stomacul gol, sta zile intregi inactiva, pentru ca apoi sa inghita
mai mult decat ii este necesar.
Activitatea stiucilor se declanseaza aproape simultan, nu numai intr-un anumit
loc sau intr-o apa, ci pe un teritoriu mult mai larg, asa cum se intampla si cu
incetarea hranirii lor.
Ca mai toti rapitorii, se reproduce de timpuriu, imediat ce s-a pornit topirea
ghetii, prin februarie si dureaza pana in aprilie. numarul icrelor depuse nu
depaseste 300.000; culoarea lor este galbuie si de 2.5 - 3 mm diametru.
USTENSILE
Sunt de categorie usoara medie cu lansete
de 2,10-2,70m puternice cu actiune de varf pentru a permite aruncarea precisa a
nalucii, de asemenea o mulineta usoara care va avea pe tambur nailon sau fir
textil de 0,18-0,30mm(se recomanda firul textil)
MOMEALA
Se folosesc naluci(linguri, voblere,
rotative, twistere) sau pestisorii vii.
-----------------------------------------------------------------------
LINGURI SI VOBLERE
Lingura este naluca cea mai folosita in pescuitul
stiucii, detasanduse prin evolutia ostentativa, vibratii puternice, cat si prin
reflexele lumunoase pulsatorii ce o fac sa fie reperata de la distanta.
Lingura grea care poate evolua constant la adancime lucreaza practic
numai la viteze mari de recuperare.
Lingura cu
greutate medie sunt cele mai eficiente deoarece isi
pastreaza o evolutie atractiva constanta si la recuperari mai lente si ii
permit pescarului sa exploreze straturile profunde ale apei fara opriri prea lungi din recuperare.
Lingurile ultra-usoare se presteaza la evolutiile in straturile superficiale de langa mal si mai
ales la « rasul » vegetatiei, acolo unde bradisul inca nu a atins
suprafata(locuri extrem de productive).
Ca regula generala, jocul
nalucilor va fi discontinuu, cu opriri si accelerari uneori jucand lingura
pentru cateva secunde din varful lansetei(mentinand firul intins).
CUM ALEGEM CULORILE LINGURILOR
In pescuitul cu naluci culoarea
trebuie sa tina in primu rand cont de gradul de activitate al pestelui. In al
doilea rand nu trebuie uitat ca apa are rolul unui filtru cromatic ce
selecteaza anumite lungimi de unda, in functie de adancime, culoare si lumina.
Transparenta apei influenteaza distanta la care pot fi analizate informatiile
vizuale si datorita difuzari afecteaza acuratetea separarii detaliilor direct
proportional cu scaderea contrastului cromatic.
Pentru rapitorii inactivi si
neutri, naluca trebuie sa aiba culori cat mai naturale, apropiate de cele ale
mediului ( indirect, urmarind cromatica prazii ). Traind intre doua fundaluri-
substrat si suprafata apei ( cer )- pestii mai putin hotarati sa atace vor face
analiza finala in functie de dominanta cromatica pe care este proectata silueta
nalucii.
In apa transparenta, daca naluca este purtata in apropierea
plantelor culoarea de baza aleasa va fi verde cu un contrast cromatic scazut.
Pescuitul in masa apei ( intre ape ) se va baza pe alegerea unor culori cat mai
apropiate de albastru, ca solzii pestilor prada reflecta lumina, oglindind de
fapt dominanta cromatica a mediului. Pescuitul la suprafata trebuie sa se
plieze pe conditiile meteorologice prezente : cer acoperit = culori
inchise, cer senin = culori deschise.
Daca apa este
relativ tulbure, culoarea naluci trebuie sa se potriveasca cu dominanta
cromatica generala si tipul de suspensii care carcterizeaza apa respectiva.
Astfel intr-o apa maronie obiectele capata o
tenta rosiatica ( folositi naluci cu o culoare dominanta rosie ), intro apa invadata de alge verzi, nalucile verzi sau
galbene vor avea cea mai mare sansa sa fie atacate. Pentru nalucile metalice (
oscilante, rotative ) cupru lucreaza cel mai bine in astfel de conditii,
indiferent de dominanta cromatica ( sedimente sau alge )
Daca apa are un
grad de turbiditate crescuta, se pune problema dac naluca pe care o
folosim mai este vizibila sau nu. Nalucile in culuri fluorscente se presteaza
cel mai bine unor astfel de cazuri.
Adancimea,
isi pune amprenta in alegerea corecta a culorii nalucii. In apa mica pestii
percep bine lungimile de unda lungi ( rosu, oranj ) iar in profunzime vad
preponderent lungimi de unda scurte ( verde, albastru ).
Lumina soarelui,
are dominanta spectrala in functie de ora din zi la care se pescuieste. In
functie de aceasta, la rasarit vom alege alama
si galbenul, la amiaza argintiu si albastru, iar la apus cupru si rosu ( sfaturi corecte atat timp
cat apa este limpede )
VOBLERE
"Vobler" este denumirea
generica a oricarei naluci din plastic dur sau lemn care reproduce silueta unui
pestisor-prada si evolueaza prin apa cu o bataie laterala. Sau cel putin asa se
refera la astfel de obiecte mai toti pescarii nostri. Voblere, cu V de la
Vasile. Altii, mai putini, pretind ca termenul se scrie corect cu W de la
Walter, argumentand pe drept cuvant ca a fost imprumutat din limba germana.
DEX-ul, dictionarul enciclopedic al lb. romane, nu contrazice pe nimeni.
Potrivit academicienilor nostri, cuvantul nu exista. Evident, nu e cazul sa ii
luam in serios pe domnii de la Academie. Fie ca dansii vor sau nu, atata timp
cat obiectul respectiv exista si se foloseste, trebuie sa fie botezat cumva.
Asa ca noi vom folosi in cele ce urmeaza termenul de "vobler",
specificand ca se refera la exact acelasi lucru ca si wobbler.
Toate bune si frumoase, dar nici macar cuvantul vobler nu e suficient
pescarilor de rapitor. Maniaci ai specializarii, americanii au gasit deja mai
multe denumiri pentru fiecare tip de naluca din categoria "vobler".
Ei folosesc in mod abuziv aceste denumiri, pentru a nu genera confuzii. Asta e
bine, dar numai pentru ei. Noi astia care nu pricepem engleza, trebuie sa ne
chinuim sa intelegem de ce pentru un american "cranckbait" nu este
acelasi lucru cu "minnow". Desi –paradoxal- ambele sunt voblere.
Asta o sa si incercam sa explicam in cele ce urmeaza, in termeni cat mai putini
ingineresti. Si ca sa fie treaba treaba, vom corela definitiile cu scurte
explicatii ale diferentelor dintre tipurile de voblere si situatiile in care se
recomanda folosirea lor. Chiar daca nu vom reusi sa acoperim in totalitate
varietatea tipurile de voblere, speram totusi sa dam cateva repere celor care
doresc sa aprofundeze vobleritul (adica pescuitul la vobler). Ne adresam in mod
special celor care nu cunosc suficient de bine semnificatiile termenilor de
specialitate de pe ambalaj. Daca le stiti pe toate, puteti sa va opriti aici.
Si pentru ca ne adresam incepatorilor in ale spinningului, le recomandam
calduros sa se orienteze catre voblere, pentru ca sunt printre putinele naluci
care realmente prind peste singure. La trolling (trena), de exemplu. Dar si la
lanseta. Viteza de recuperare, miscarile din incheietura mainii si alte trucuri
folosite de pescarii specialisti in voblerit sunt importante, dar nu strict
necesare. Se poate prinde peste la vobler de la prima iesire pe balta, fara
nici un sfat de la un specialist. Lansezi, recuperezi si cam asta e tot.
Si acum sa trecem la explicatii, nu inainte de a va reaminti ca sunt relative
si insuficiente. Ar fi nevoie de o carte intreaga pentru a explica toate
denumirile inventate de producatori pentru a caracteriza un tip de actiune sau
o forma. In cele ce urmeaza ne vom referi doar la cele mai frecvente dintre
specificatiile pe care le veti gasi pe ambalaje.
Crankbait vs Minnow
Mai
toate voblerele sunt dotate cu o barbeta din plastic (sau metal), orientata
intr-un anume unghi. In functie de forma corpului, marimea paletei, greutatea
specifica a materialului din care este facut corpul si unghiul in care este
asezata barbeta, voblerul va evolua cu o bataie diferita la o adancime sau
alta. De cele mai multe ori voblerele sunt dotate cu doua ancore, una la coada si
cealalta in regiunea abdominala. Exista insa variante care au o singura ancora,
altele cu trei sau mai multe si altele care functioneaza si cu carlige duble
sau chiar simple. Majoritatea producatorilor denumesc minnow tipul de vobler cu
barbeta sub burta nalucii. Crankbait-ul este cel cu barbeta asezata in
prelungirea capului. Diferentele dintre cele doua tipuri nu sunt doar de ordin
estetic. Crankbait-urile au bataie mai puternica si pot plonja mai adanc, in
timp ce minnow-urile au bataie marunta si sunt in general voblere de suprafata.
Veti da in general cu un crankbait dupa biban intre ape pentru ca-l atrag
vibratiile mai tari.
Un minnow va fi mult mai eficient la avat, unde e nevoie de recuperare rapida
si bataie marunta pentru a starni atacuri.
Flat crankbait vs Fat
Crankbait
In functie de forma
corpului, voblerele se impart in doua categorii: fat & flat. Voblerele fat
(asa numitele fat crankbaits) sunt cele mai rotofeie, gen Rapala Fat Rap,
Normann DD, Lucky Craft CB 200 samd). Astfel de voblere se folosesc indeosebi
in ape tulburi, pentru ca au o evolutie destul de puternica, emit vibratii
puternice care pot atrage atacuri chiar si atunci cand vizibilitatea este
scazuta.
Voblerele flat (flat
crankbaits) au corpul mai turtit, precum modelele Rapala Shad Rap, Berkley
Frenzy si unele modele de la Lucky Craft. Datorita formei corpului, evolueaza
mai discret, cu miscari mai stranse si mai rare decat modelele fat. Sunt
recomandate indeosebi in ape limpezi si in mod special recuperate intre ape.
Daca sunteti deja
familiarizati cu nalucile metalice, atunci veti folosi la stiuca un fat
crankbait atunci cand ati simti nevoia sa dati la rotativa si un flat
crankbait, atunci cand considerati ca ar merge mai bine la oscilante.
Shallow Runners vs
Deep Divers
In functie de zonele in
care evolueaza pe recuperare, voblerele sunt clasificate in 2 categorii:
Shallow Runners (care evolueaza imediat sub suprafata) si Deep Runners (care
evolueaza la adancimi mari). Alti producatori au pe langa aceste doua categorii
si Surface Lures si Medium Runners, insemnand voblere care merg in pelicula,
respectiv voblere care merg intre ape. Voblerele shallow pot fi folosite
intensiv la toate speciile care vaneaza in straturile de la suprafata, cum ar
fi cleanul sau avatul, dar si la stiuca primavara sau tomana, pe langa stuf sau
gramezile de bradis ori printre nuferi. Cel mai mare avantaj al lor este acela
ca nu se agata si astfel au o viata mai lunga decat altele. Se pescuiesc
indeosebi pe o recuperare constanta cu viteza destul de mare, chiar exagerata
daca vom cauta avatul. Voblerele medium runners sunt bune pentru pestii
suspendati intre ape, putand fi folosite in functie de situatie pentru orice
specie de pesti rapitori, de la biban la avat, atunci cand acestia vaneaza
intre ape. Sunt indeosebi utile la pastrav de lac, care stationeaza de obicei
intre ape. Pot evolua pana la 2-3 metri adancime. Cu astfel de voblere se poate
pescui foarte bine si la stiuca in apa putin adanca, lasandu-le sa se loveasca
de obstacole pentru a genera ruperi de ritm si miscari dezordonate, care adesea
atrag atentia pestilor care stau la panda printre structurile submerse. Se
pescuiesc pe recuperare constanta la viteza medie si mica.
Reef
Runner Deep Diver
Voblerele din seria Deep Runners sunt acele
artificiale care pot ajunge la adancimi foarte mari (unele chiar mai mult de 10
metri). Uneori au paleta aproape la fel de lunga ca si corpul si greutate
proprie mai mare decat modelele shallow. Sunt foarte utile atunci cand cautam
pestii care stationeaza imediat pe substrat, fiind cele recomandate pentru
pescuitul salaului pe lacuri. Se pescuiesc pe recuperare lenta, in contact cu
substratul, cu multe opriri pentru a da timp pestelui sa atace. Deep diver-ele
sunt cele mai folosite voblere la trena.
Floating
vs Suspending vs Sinking
Dupa
ce lansam voblerul si incepem recuperarea, e nevoie de multe ori sa facem
pauze, pentru a da timp pestelui sa atace, sau pentru a evita in ultimul moment
un obstacol. In momentului stopului, voblerele se pot comporta diferit, multe
dintre ele fiind proiectate special pentru a avea o anume reactie. In aceasta
ordine de idei, vom intalni trei tipuri de voblere: floating, suspending si
sinking. Voblerele floating sunt recomandate pentru pescuitul in ape cu multe
structuri la suprafata. De pilda in pescuitul stiucii in delta, intr-o apa
inundata de bradis, poti lansa un astfel de vobler si il poti conduce la mari
adancimi printre gramezile de bradis, pentru ca apoi sa-l lasi sa se ridice
singur la suprafata si sa-l treci pe luciul apei peste o tufa si din nou sa-l
conduci la adancime. Voblerele suspending sunt eficiente pentru speciile care
obisnuiesc sa urmareasca mult timp o naluca. La clean, de pilda, sau la pastrav
in anumite zile, a avea un vobler suspending in trusa poate insemna mare lucru.
Ceea ce le diferentiaza de alte voblere este faptul ca in momentul in care
atingi o anumita adancime poti sa opresti pur si simplu recuperarea iar
voblerul va ramane suspendat pe loc, putand fi chiar miscat usor din varful
lansetei. Cu astfel de voblere se pot sonda multe straturi de apa si chiar se
poate pescui pe loc in apropierea structurilor unde se ascund rapitorii.
Voblerele sinking sunt acele voblere care in momentul stopului se scufunda pur
si simplu. Ele sunt foarte bune pentru a sonda zone cu profunzimi variate. Daca
vrei o prezentare discreta, poti lansa un astfel de vobler in zona cu apa mica,
lasandu-l apoi sa alunece intr-un gropan pana la adancimea unde consideri ca ar
sta pestele. Ulterior, cand incepe recuperarea, voblerele vor evolua constant
la acea adancime, pe orizontala. Unul dintre cele mai cunoscute voblere de acest
tip este Rapala Count Down, care se scufunda previzibil, aproximativ cu o
jumatate de metru pe secunda, permitand pescarului sa sondeze eficient diferite
adancimi si sa stie la ce nivel sunt bancurile de pesti. Cu un astfel de vobler,
daca stii sa-l folosesti, poti prinde peste la fel de bine in apa de 2 metri
cat si in apa de 20 de metri.
Crankbait vs Jerk
baits vs Top Water
Americanii fac distinctie clara intre un vobler de tip crank si unul jerk. Ce
sa intelegem din asta? Un jerkbait poate fi facut ca si un crankbait din balsa,
plastic sau chiar cauciuc siliconic, uneori are barbeta ca si un crank iar
alteori nu. Diferenta dintre un jerk si un crank este in actiune. Un crankbait
evolueaza foarte bine si se pescuieste eficient pe recuperare constanta, el
putand fi folosit astfel si la pescuitul la trena (sau trolling), remorcand
practic naluca de barca. Un jerkbait nu poate fi folosit la fel de bine asa, el
nefiind la fel de eficient doar la simpla recuperare. Trebuie pescuit cu
smucituri din lanseta, putand evolua cu vibratii diferite, dupa cum vrea
pescarul.
Voblerele de tip jerkbait se pescuiesc cu viteze de recuperari variate si
miscari frecvente din varful lansetei, existand variante care se scufunda la
mari adancimi dar si variante care se pescuiesc la suprafata. Cu un jerkbait,
un bun pescar poate imita perfect miscarile unui pestisor bolnav sau lovit.
Spre deosebire de crank-uri, care se pescuiesc in viteza pentru ca altfel nu
bat eficient, voblerele jerkbait pot fi folosite si pe loc cu joc pe verticala
sau la viteze variate. De cele mai multe ori, jerkbait-urile nu au barbeta,
greutatea specifica este suficienta pentru a le duce la anumite adancimi. In
acest caz ele se numesc "lipless". In tari precum Anglia si Olanda
jerk-urile sunt naluca numarul 1 la stiuca.
 Voblerele top waters sunt
acele voblere cu care se pescuieste exclusiv in straturile superioare ale apei,
imediat sub luciul apei sau chiar cu iesiri din apa. In aceasta categorie sunt
incluse asa numitele poppers (sau popere cum le zice romanu’) dar si wtd-urile
(walking the dog). Diferenta dintre ele este ca popperele au o scobitura
concava in zona capului. Ele se recupereaza intr-un fel anume, folosind asa
numita tehnica a pompajului. Practic trebuie recuperate in viteze variate, cu
multe stop-uri si cu smucituri bruste din varful lansetei, pentru a actiona pe
pelicula apei cu zgomot si improscari de stropi. Numele acestor naluci vine de
altfel chiar de la zgomotul pe care il produc variantele supradimensionate
pentru pescuit marin sau stiuci mari (pop pop pop). Exista insa si popere
atipice, lipsite de concavitate si cu barbeta. Inclusiv pentru stiuca, anumite
imitatii de broscute.
Voblerele topwater de tipul "walking the dog" intra in categoria
jerk-urilor si sunt intotdeauna lipsite de barbeta. Denumirea lor inseamna
"a plimba cainele in lesa", pentru ca reactiile pe care trebuie sa le
aiba astfel de naluci in apa sunt similare cu ale unui caine in lesa. Altfel
spus, trebuie sa actioneze complet imprevizibil, alternand recuperarile
frenetice cu stopuri totale si lasand naluca sa evoleze sub apa si apoi chiar
sa salte bine deasupra apei. Ca si multe modele de poper, acestea au adesea un
skirt din pene pe ultima ancora. In pescuitul marin astfel de naluci reusesc sa
starneasca agresivitatea pestilor in asemenea hal incat sunt atacate chiar si
afara din apa. Voblerele top-waters sunt in mod sigur cele mai putin folosite
la noi in tara, pentru ca nu prea exista multe specii de pesti care sa vaneze
la suprafata in toate perioadele anului. Se poate insa prinde stiuca si avat,
chiar si clean uneori, si partea cea mai interesanta este ca atacul la astfel
de naluca este extrem de spectaculos. De cele mai multe ori pestele ataca de jos
in sus, iesind in intregime din apa. Cei care au avut parte de astfel de
lumanari din partea unor stiuci nu vor renunta niciodata sa experimenteze
pescuitul cu astfel de naluci de suprafata.
Propeler vs Jointed vs
Rattling
Mai
exista printre voblere unele ce fac nota discordanta prin forme sau continut.
Asa numitele proppeler baits (termen care s-ar traduce prin propulsate) se
recunosc prin prezenta unor elemente suplimentare. Altfel de naluci au in locul
ancorei din coada o paleta de rotativa care actioneaza ca o elice, generand
vibratii suplimentare. Se folosesc in general in pescuitul marin sau la
speciile de pesti care ataca de dedesubt, agatandu-se de ancorele de sub corpul
voblerului. In cealalta categorie, voblerele jointed, intra acele voblere al
caror corp este articulat, facut practic din mai multe bucati prinse intre ele
cu inele. Evident, vor evolua cu altfel de vibratii, onduland prin apa cu
virbatii mai puternice decat ale unor voblere dintr-o bucata.
Exista voblere jointed din doua, trei, patru si chiar mai multe bucati.
Americanii le folosesc intensiv in pescuitul la black bass, primavara in
special, cand aceasta specie tinde sa atace cu predilectie nalucile cu bataie
foarte larga. La noi astfel de voblere pot fi folosite cu succes in acelasi
anotimp la stiuca, cele medium divers sau de suprafata, dar si la somn, in
cazul in care veti reusi sa gasiti undeva modele sinking. Tot la somn se
recomanda si voblerele rattling, care se deosebesc de altele prin faptul ca au
bile in interior, generand zgomote in timp ce evolueaza prin apa.
Tot la capitolul voblere neobisnuite se incadreaza si cele facute special
pentru pescuitul pe verticala, care se deosebesc de toate celelalte prin inelul
de prindere, pozitionat pe spate, gen Salmo Chubby Darter.
Voblere vs Oscilante
vs Plastice
Daca va ganditi deja sa va apucati serios de voblerit, nu va grabiti sa va
imaginati ca aceasta naluca inlocuieste orice altceva. Poti sa prinzi la fel de
bine la vobler ca si la oscilanta sau la plastice. Exista pescari care au
renuntat sa pescuiasca la vobler si pretind acum ca prind mai bine la alte
naluci. Altii continua sa le foloseasca in exclusivitate la anumite specii, sau
in alternanta cu alte tipuri de naluci. Teoretic, cel putin, e bine sa nu fim
extremisti.
Un bun pescar trebuie sa stie sa aleaga naluca care are cele mai mari sanse,
indiferent ca este vobler, plastic pe jig sau in montura, ori oscilanta. Un
singur lucru este indiscutabil: e mai usor sa prinzi peste cu un vobler decat
cu orice alta naluca. De cele mai multe ori, acolo unde nu reusesti sa prinzi
la nimic altceva, vei avea macar un atac la vobler. Si asta spune deja ceva.
Singura problema a voblerelor este ca sunt scumpe si chiar trebuie sa ai multe,
pentru a dispune de culori, forme si actiuni variate. Chiar daca arata absolut
la fel si vin de la acelasi producator, se pot comporta diferit. Dar asta nu e
o problema chiar asa de mare. Dupa ce va veti cumpara unul si veti prinde cu
el, urmatoarele vin de la sine, ca prin miracol. Exista pescari care pot
renunta la pachetul zilnic de tigari doar pentru a-si mai lua un vobler, care
parca este fix ceea ce lipseste din trusa. Nu degeaba se spune ca voblerul este
naluca care prinde cel mai bine nu doar pesti, ci si pescari.
Tunning la voblere
Multe voblere, chiar noi, nu evolueaza corect. Daca observati ca voblerul nu
bate bine si nu vine drept spre mal pe recuperare, indreptati cu un patent
inelul de prindere in directia opusa celei in care deviaza. Astfel, daca
voblerul are tendinta sa o ia spre dreapta, indreptati inelul spre stanga. Si
viceversa. Mare atentie sa nu exagerati, e bine sa strambati inelul progresiv,
putin cate putin, incercand de fiecare data naluca in apa pentru a vedea daca
evolueaza corect.
Un alt sfat pe care vi-l putem da este sa nu luati recomandarile producatorilor
ca litera de lege. Uneori este mai bine sa schimbati ancorele de la bun
inceput, cu altele mai mari, mai mici, sau mai fine. Alteori se poate schimba
chiar culoarea. Sau se pot construi de catre fiecare acasa unele mai
prinzatoare decat cele din comert. Dar pentru a ajunge la astfel de detalii,
trebuie sa pescuiti la vobler ceva vreme si sa prindeti ceva experienta si mult
peste.
|
Culorile voblerelor si utilizarea lor
Paternurile voblerelor (combinatiile de culori), repartizarea
lor pe suprafata nalucii si capacitatea de reflexie in apa in raport cu
adâncimea, culoarea, temperatura si forta curentului isi dovedesc
eficacitatea daca sunt corect adaptate la conditiile de pescuit.
Paternurile pot fi clasificate in combinatii de culori "reci" care
vor fi utilizate iarna si in perioadele in care temperatura apei este scazuta
si in combinatii de culori "calde" a caror utilizare este eficienta
vara, cand temperatura apei este ridicata.
Exista si paternuri intermediare, care-si dovedesc eficienta in perioadele de
tranzitie dintre anotimpuri, primavara si toamna.
Privind lucrurile in ansamblu, paternurile pot fi clasificate in patru
categorii:
A) CULORILE GENERALE
– vor fi utilizate pe tot timpul zilei, de-a lungul intregului an, in ape
foarte limpezi si mai ales atunci când directia vântului se schimba;
S-Albitura; B(Blue)- Albitura cu spate albastrui; GSH-Albitura cu spate
verzui, flancuri galbene si burta argintie; SH-Rosioara; GMN-Glass Minnow.
B) CULORILR
NATURALE(IMITATIVE) - vor fi incercate de-a
lungul intregului an indiferent de conditii, imitându-se culoarea pestilor
prada din apa respectiva;
Dimineata:
BB(Baby bass)-Biban; MN-Boistean; SGM-Albitura cu spate verzui si dungi
negre; FH(Fat Head); RT-Pastrav curcubeu.
La mijlocul zilei:
BG(Blue Gill) SD-Babusca; P(Perch) GP(Glass Perch)-Biban.
Dupa-amiaza:
GTR(Glass Trout)-Pastrav; SD-Babusca; BG(Blue Gill).
La asfintitul soarelui:
G(Gold)-Auriu; F(Frogg)-Broasca.
C) CULORILE VARIABILE
- vor fi incercate primavara, vara si toamna, pe timp insorit si atunci când
nivelul, culoarea apei sau forta curentului se schimba;
Dimineata:
ESH(Emerald Shinner)-Albitura cu spate de smarald; HESH(Hollographic Green);
HBSH(Hollographic Blue)-Albitura cu spate albastrui.
Dupa-amiaza:
PSD(Plumm Shinner)-Albitura cu spate plumburiu; HC(Hot Chubb)- "Clean
fierbinte"; OCW(Orange Crawdad).
In zori si la asfintitul soarelui:
OCW(Orange Crawdad); RCW(Red Crawdad).
D) CULORILE REACTIVE
- sunt eficiente atunci când rapitorii sunt foarte activi si se hranesc
intens, spre sfârsitul primaverii, vara si la inceputul toamnei, in ape
adânci sau in ape tulburi;
In timpul zilei:
RFSH(Redfin Shinner)-Spate negru, flancuri argintii, burta orange; BCW(Brown
Crawdad); FCW(Fire Crawdad); CLN(Clown):
In zori si la asfintitul soarelui:
FT(Fire Tiger); HT(Hot Tiger); GFR(Gold, Fluorescent, Red).
|
-----------------------------------------------------------------------
ROTATIVE
SI TWISTERE
Lingurile rotative se fabrica
intr-o gama foarte variata ca forme, dimensiuni si colorit ale paletei si
corpului, determinand atacul rapitorului datorita vibratiilor care se propaga
in masa ape pana la mare distanta. Lingurile rotative se compun din paleta,
calaret, ax, corp si carlig.
Un mod de clasificare al
lingurilor rotative ar fi forma paletei, care poate fi oval, alungita sau
triunghiulara. Unele modele au pe ax inca o mica paleta ce se roteste in sens
invers, inpiedicand in acest fel rasucirea firului.
Data fiind actiunea acestor
naluci, aparent mai usor de manevrat, si rezultatele in pescuitul oricarei
specii de rapitor si in orice anotimp, rotativele si-au castigat o mare
popularitate in randul pescarilor si in deosebi in randul incepatorilor celor
ce descopera pentru prima data frumusetea pescuitului la rapitor.
TWISTERELE
Reprezinta o alta forma de
pescuit la rapitor, aceste imitati din plastic sau silicon care de multe ori
sunt copii foarte reusite ale pestilor prin jocul lor in apa fac ca in locuri
unde celelalte naluci nu au adus rezultate acestea sa scoata rapitorul din cele
mai ascunse unghere , uneori se intampla sa traga numai la twister, indeosebi
toamna si iarna rezultatele pot fi foarte bune. Singurul dezavantaj al
twisterului este acela ca se distruge foarte repede o stiuca mai serioasa
putand compromite definitiv twisterul.
PESCUITUL LA PESTE VIU
La pescuitul cu pestisor viu
se foloseste o varga de 3-3,30m cu actiune de varf pluta de 20-40g cu struna
metalica sau fir textil foarte gros (0,60-1mm) si ancora nr 2-4.
-----------------------------------------------------------------------
TEHNICA PESCUITULUI
Cautarea stiucilor in locuri cu
vegetatie din ape putin adanci cere lansari precise recuperand apoi lent, incat
naluca – fie vobler, rotativa usoara ori twister, sa evolueze incitant, cu
ridicari si coborari ademenitoare.
Apa este rece,
stiucile...apatice si slabite. Nu renuntati deci intr-un loc ce promite, daca
n-ati avut muscatura de la primele 2-3 lansari insistati, s-ar putea sa va aduca
o stiuca. Totul este tehnica si sa fiti convinsi ca este acola !
Marimea ESTE
importanta... si la fel si ustensilele!
Primul lucru pe care trebuie sa-l
intelegi (inveti) este ca pana si stiucile de dimensiuni modeste vor musca la
naluci mari. Dave Kelbrick marturiseste ca a prins stiuci de 2-3 kg la naluci
avand "aproape" aceeasi lungime cu a lor!
Dave Kelbrick incepe descrierea
ustensilelor necesare cu... firul. E vorba de multifilamentul "Power
Pro". Orice altceva, mai putin bun decat acesta, va duce in cazul formarii
"perucii" (incalcirii) firului pe mulineta la... pierderea nalucii in
timpul zborului de lansare. Datorita greutatii sale excesive, naluca ne va
spune „adio!”. Pentru majoritatea nalucilor mari, Dave recomanda un fir de 35
kg rezistenta, in timp ce pentru cele cu adevarat monstruoase si...
"urate" el recomanda fir de 45 kg rezistenta! Aceste multifilamente
au diametre cu mult mai reduse decat "mono"-urile, te ajuta sa nu-ti
irosesti naluca la lansare si iti transmit cu fidelitate pana si cele mai mici
miscari ale stiucii intepate.
Al doilea lucru descris de Dave, este struna de otel, care trebuie
sa fie musai foarte rigida. Strunele obisnuite pot plesni usor in timpul
lansarii nalucii. Strunele puternice, rigide, vor oferi o mai buna actiune a
nalucilor in apa, favorizand miscarile laterale ale acestora.
Pentru cei care nu au inteles inca, lanseta folosita va fi de tip
"casting", iar mulineta de tip "baitcasting".
Frantura de pelicula: Dave Kelbrick iubeste naluca "Bulldawg Mag
Dawg", un fel de mega-twister, hidos, de peste 30 cm lungime, recunoscand
ca nu stie de ce stiucile le prefera uneori cu indarjire numai pe acestea.
Twisterul este apoi aruncat, brutal, catre imensitatea de apa a lacului. Dupa
aterizarea zgomotoasa si asteptarea perioadei de timp necesare nalucii sa
ajunga in apropierea fundului apei, Dave incepe o recuperare uniforma si foarte
lenta. Dupa numai trei secunde, are prima muscatura.
La eliberarea capturii sale, Dave reaminteste ca stiucile iubesc acest gen de
recuperare lenta, la adancime, a uriaselor twistere.
Executarea lansarilor
1. tine lanseta cu doua maini (stanga pe cotor jos si dreapta sus, in
apropierea mulinetei), adu naluca la un metru de varful lansetei, aseaza-ti
picioarele la 60 cm departare intre ele, cu cel drept putin mai in spate decat
cel stang. Apasa cu degetul mare garda pentru a debloca firul si apoi, tot cu
degetul mare apasa firul pe tambur;
2. inalta lanseta si ridicand-o deasupra ta, du-o inspre inapoi peste umarul
tau drept, in pozitia "ora 10";
3. efectueaza un elan, printr-o miscare de 30 cm spre spate a lansetei, urmata
de o puternica accelerare spre inainte, schimbandu-ti piciorul drept inspre in
fata, impingand cu mana dreapta si tragand cotorul lansetei inspre tine cu cea
stanga;
4. cand lanseta ajunge in fata, cu varful orientat spre "ora 2",
elibereaza firul de sub degetul mare si permite tamburului sa elibereze fir sub
actiunea inertiei imprimate nalucii, dar mentine contactul cu tamburul, prin
usoara presare a acestuia cu degetul mare pe tot parcursul zborului nalucii;
5. fii gata sa franezi tamburul, tinand lanseta in continuare la "ora
2", in caz ca acesta are o miscare prea rapida;
6. dupa aterizarea nalucii pe apa, cu degetul mare, actioneaza garda mulinetei,
amorsand-o;
7. coboara varful lansetei si, dupa caz, incepe sa smuncesti varful acesteia
inspre in-jos, mulinand sau asteapta ca naluca sa se scufunde, daca e vorba de
o naluca de adancime.
Tehnica recuperarii nalucilor mari
Nu toate nalucile mari sunt recuperate (retrieving) sau mai bine spus
"lucrate" in acelasi mod. Unele evolueaza mai bine cand sunt
recuperate cu viteza constanta, altele cand sunt smuncite inspre noi sau doar
"zvacnite". Dar indiferent de tipul nalucilor folosite, acestea
trebuie mai intai lansate la apa. Acest lucru presupune o indemanare specifica.
Principala problema ce apare la cei mai putin experimentati, este ca la
lansarea nalucii, prin faptul ca tamburul se va invarti cu o viteza mai mare
decat cea a inertiei imprimate firului, vor apare groaznicele
"peruci" ("overruns"), sau incalceli ale firului de pe
mulineta. Pentru a limita acest neajuns, modelele de mulinete mai avansate au
un dispozitiv de franare, pe baza de magneti, ce va ajuta tamburul sa se
roteasca la o viteza pre-stabilita prin amorsarea franei respective.
Incepatorilor le este recomandat sa regleze acest tip de frana pe o putere mai
mare, la inceput. Apoi, pe masura ce vor capata experienta, frana se poate
slabi.
Al doilea lucru, putin incomod celor incepatori, este pozitia mainilor pe
mulineta si lanseta. Dupa ceva antrenamente, acestia vor constata ca mulineta
"multiplicator" se va "cuibari" in causul palmei, intregul
ansamblu mulineta – lanseta devenind brusc deosebit de familiar si confortabil.
Apoi, incepatorul, va constata dupa o vreme, ca a pescui cu acest tip de
ustensile, utilizand nalucile mari, este singurul mod posibil a o face... mai
ales cu anumite tipuri de naluci ce trebuiesc smuncite, din varful lansetei,
inspre in-jos.
Tipuri de NALUCI
Voblere
mari (big plugs) – acestea, in marea lor majoritate, sunt flotante in repaos. Pentru a
le aduce la adancimea dorita e nevoie de cateva mulinari in forta, dupa care,
restul recuperarii lor va fi la latitudinea pescarului.
Cateodata,
o recuperare in linie dreapta, constanta, se dovedeste a fi cea mai de efect.
Insa, de cele mai multe ori, nu strica sa pui ceva imaginatie in
"lucrarea" nalucii tale prin stratul de apa. Incearca prin accelerare
brusca, urmata de incetinire, apoi de cateva pauze si de cateva scurte
scuturari (zvacniri), toate cu scopul de a trezi stiuca din letargie.
In apa mica, sau cand pescuim deasupra ierburilor sub-acvatice (sau altor
formatiuni ce pot constitui un adapost ideal pentru stiuca), stopam mulinarea
si permitem voblerului sa se ridice la suprafata; adesea atacul stiucii va avea
loc imediat dupa ce naluca a ajuns deasupra apei. Daca atacul n-a survenit
inca, dupa o scurta pauza, smunceste scurt varful lansetei inspre in-jos, sau
scutura-l de cateva ori; miscarile subtile astfel induse nalucii noastre, vor
declansa atacul stiucii ce se aflase pana atunci in urmarirea acesteia.
Naluci mari cu paleta rotativa (spinnerbaits)
– Aici lasi naluca sa se scufunde, apoi smuncesti lanseta inspre in-jos si
mulinezi cateva ture de manivela pentru a simti vibratiile paletei ce intra
prompt in actiune. Restul recuperarii se va desfasura la viteza constanta...
dar nu pierde din vedere ca la o mulinare mai rapida, naluca va avea tendinta
sa se ridice spre straturile superioare ale apei si viceversa.
Intr-o apa rece si adanca, recuperarile foarte lente vor fi cele productive.
Lucreaza-ti naluca la o viteza minim necesara cat sa simti vibratiile paletei
aflate in rotatie si permite nalucii sa atinga usor fundul apei, in salturi, ca
sa starneasca mici tulburari ale matretei de pe fund sau ale particulelor
existente (nisip, mal, pietris fin, etc.).
"Bucktails" – sunt combinatii de spinere (rotative) ce se
sfarsesc intr-o coada de plastic si sunt desemnate pentru prezentarea lor sub
imediat luciul apei, ba chiar pentru crearea unui "val" in momentul
inaintarii lor prin patura superficiala a apei. Pentru aceasta metoda, varful
lansetei se va mentine cat mai sus posibil. O recuperare mai rapida va oferi o
evolutie mai accentuata nalucii, dar atentie, aceste naluci nu sunt destinate
recuperarilor foarte rapide.
"Jerkbaits"
scufundatoare –
Acestea sunt un fel de voblere care nu au nici un tip de actiune
"pre-fabricata" (prin existenta unor barbete, ca la voblerele uzuale)
si care sunt terminate in cozi flexibile. Aceste bucati inerte de lemn sau
plastic, vor fi lasate sa se scufunde pana la fundul apei, dupa care va urma
recuperarea lor in salturi (prin smuncirea lansetei cu varful inspre in-jos si
mulinare, urmata de o noua smuncire). Cu cat recuperarea va fi mai rapida, cu
atat naluca se va inalta in straturile superioare ale apei, asa ca, daca doresti
o evolutie a ei in apropierea fundului apei, incetineste recuperarea. Aceste
naluci, pot fi determinate sa lucreze in adancime si prin adaugarea de greutate
suplimentara, insa acest lucru va diminua cumva din mobilitatea pe care le-o
putem noi imprima prin smucituri. Nalucile stil "delfin" (dolphin)
necesita o recuperare mai "agresiva", in timp ce acelea de tip
"alunecator" (glidebaits) vor necesita smuciri laterale scurte care
sa imprime o miscare de zig-zag.
"Jerkbaits" plutitoare – se lucreaza prin smuncirea lansetei cu varful
inspre in-jos, apoi readucerea ei in pozitie orizontala si mulinare rapida consecutiva
pentru anularea "burtii" firului, urmata de o noua smuncire si tot
asa... Aici putem adauga, pe langa ritmul constant al smuncirilor, si miscari
laterale scurte, creand scurte zig-zag-uri.
Twistere
mari (big soft plastics) – sunt cel mai usor de manuit. Doar trebuie lansate la apa, lasate sa
se scufunde si apoi recuperate prin mulinare si mentinere a varfului lansetei
inspre in-jos. Cu cat mai lenta va fi recuperarea, cu atat mai adanca va fi
evolutia lor. Urmareste atent usoarele "poticniri" ale nalucii care
pot semnaliza muscatura stiucii... insa de multe ori muscaturile ei vor fi
salbatice, pana in pragul smulgerii lansetei din mana pescarului. Remarcam aici
cele mai de succes modele: "Bulldawgs" si "Sandra Grubs".
Stiluri de recuperari
Simpla mulinare (straight wind) – Este specifica unor
anumite tipuri de naluci: voblere, rotative, rotative-twistere, twistere mari.
E constituita din recuperarea la viteza constanta a acestora, prin simpla
mulinare, adaugand din cand in cand pauze scurte... si rapide, dar scurte,
accelerari.
Mulinare in forta si pauza (crank
and stop) – Este specifica voblerelor flotante si
constituie in mulinarea in forta destinata scufundarii voblerului, urmata de o
pauza ce va permite voblerului ridicarea lui in straturile superioare ale apei,
si de o noua mulinare in forta... o noua pauza... etc. Aceasta tehnica se
foloseste in apele de mica adancime, sau la pescuitul deasupra unor straturi de
iarba sub-acvatica (sau altor formatiuni-ascunzatoare sub-acvatice). Cea mai
buna naluca pare a fi voblerul "Rapala Super Shad". Stiuca poate
ataca atat in momentele de ascensiune a nalucii (caracteristice pauzei
mulinarii) cat si in cele de coborare a ei (caracteristice mulinarii in forta),
asa ca fii oricand gata de a "intepa". Poti permite ca, in pauza
efectuata, naluca sa apara total la suprafata, sau poti reincepe mulinarea in
forta (cranking-ul) inainte ca acest lucru sa se produca. Poti
"condimenta" evolutia voblerului prin maturari (smunciri) ale
varfului lansetei inspre in-jos, sau prin usoare zvacniri ale nalucii in
momentele repaosului mulinarii, ceea ce va face naluca sa semene cu un pestisor
dezorientat... sau in agonie.
Mulinare si maturare (smuncire a
varfului lansetei inspre in-jos) (wind and sweep)
– Este cea mai dificila dar o foarte importanta tehnica si functioneaza atat cu
"jerkbaits" scufundabile, cat si cu "jerkbaits" flotante.
Deoarece aceste naluci nu au nici o actiune prestabilita prin constructie, va
trebui sa le aducem noi la viata prin smunciri si zvacniri scurte ale varfului lansetei.
Aici iese in evidenta importanta utilizarii unor lansete cu varf foarte rigid,
care sa transmita nalucii, cu inalta fidelitate, pana si cele mai mici zvacniri
ale acestuia. Altminteri, un varf moale ar absorbi toate aceste eforturi de a
"invia" naluca.
Evolutia nalucii se obtine prin smuciri puternice inspre in-jos (maturari) ale
varfului lansetei, urmate de readucerea lansetei in pozitie orizontala si
mulinare consecutiva pentru a "anula burta firului" proaspat formata.
Apoi va urma o noua smucire (maturare) si o noua recuperare a burtii firului,
si tot asa si in continuare. Aici iese in evidenta o alta caracteristica a
lansetei utilizate: sa fie foarte scurta (1,80 – 1,95 m.) pentru a evita
plesnirea apei cu varful. Chiar daca varful va intra sub apa cativa centimetri
la fiecare smucitura, va fi O.K..
Toate acestea pot suna a fi foarte facile, la prima vedere. Insa e nevoie de o
experienta si o indemanare care sa permita o viteza mare, constanta, de
recuperare foarte rapida a burtii firului prin mulinare, ceea ce trebuie sa
asigure o smucire (maturare) in jos a varfului lansetei pe un fir intins.
Pe ape reci si adanci, in cazul evolutiei nalucii in apropierea fundului, este
mai indicata recuperarea prin zvacniri scurte si mulinare foarte lenta.
De asemenea, in cazul "glidebaits"-urilor (nalucilor cu evolutie in
zig-zag), maiestria zvacnirilor laterale se capata si mai greu, intru-cat
miscarile lansetei vor fi si mai subtile.
Mult success... la exersari!
-----------------------------------------------------------------------
SALAUL
( Stizosteidon
lucioperca )
RASPANDIRE
Raspandit in apele statatoare de ses si in Dunare, din care urca in cursul
inferior al raurilor mari, coboara pana in Delta, intrand si in lacurile
litorale usor salmastre.
DESCRIERE
Are corpul fusiform, putin comprimat, acoperit de solzi mici; botul scurt, gura
mare, terminala, inarmata cu dinti asezati in cate un rand pe fiecare falca si
alti numerosi dinti pe cerul gurii.
Coloratie: se recunoaste usor dupa dungile brune ce-i traverseaza spinarea
cenusie, dupa aripioarele dorsale, aproape egale ca marime, stropite cu pete de
culoarea dungilor de pe cap.
Dimensiuni: in conditiile naturale de crestere, atinge in apele noastre lungimi
medii de 40-70 cm si 1-2 kg greutate. Lungimea minima legala la pescuit este de
40 cm.
COMPORTAMENT
Forma de apa dulce si usor salmastra, traieste in ape limpezi, cu curent domol
si fundul tare, pietros si in special cu fund nisipos, intins sau format din
scradis cu adancimi variabile.
Isi alege locurile de panda in preajma obstacolelor naturale, printre ragalii,
sub salciile scufundate, in apropierea digurilor de baraj, picioarelor de pod
sau epavelor, uneori chiar sub maluri, urcand spre suprafata numai in urmarirea
prazii.
In primele stadii de viata se hraneste cu plancton. Catre sfarsitul primului an
trece la viermi, larve de insecte si la pesti marunti.Adultii, mai lacomi decat
bibanul, aduna de la fund si suprafata raci si broaste, dar in special pestele
marunt de tot felul.
Primavara fuge de apele tulburi si de fundurile cu mil.
Reproducerea salaului are loc inaintea crapului, incepand cam din martie si
dureaza pana pe la inceputul lunii mai, in dependenta stricta de temperatura
apei. Apti pentru reproducere sunt cei care au atins varste intre 2-3 ani.
femela depune in bloc cca. 50.000-300.000 icre lipicioase, de un diametru
cuprins intre 0.80-1.50 mm, pa cere le depune in gropite mici construite
dinainte pe fundul apei cu ajutorul cozii.
Dupa 3-12 zile apar puii. Tot timpul parintii stau in jurul lor, dar nu
dintr-un instinct patern ci datorita excitarii "poftei" produse de
substantele chimice emanate de icrele proaspat depuse sau de carnea proaspata a
puietului plapand. Aceste pofte nu pot fi satisfacute deoarece parintii, in
urma intoxicarii organismului in timpul elaborarii sexuale, cad intr-o stare de
epuizare sexuala (anorexie genetica). O data cu dezintoxicarea treptata a
organismului, anorexia dispare si cu ea si acel iluzoriu "instinct
patern", icrele sau puietul cazand prada lacomiei parintilor (canibalism).
Dimensiune minima legala:
40 cm
USTENSILE
Sunt de categoria usoara-medie
cu lansete rigide de 2,40-3,20m puternice cu actiune de varf pentru a permite
aruncarea cu precizie a nalucilor si pentru o intepare rapida, de asemenea o
mulineta usoara pe tambur un fir cat mai subtire de preferat textil de
0,16-0,25.
MOMEALA
Ca orice rapitor, cel mai bine
se prinde cu pestisori vii, pe fund sau la pluta. Cei mai buni sunt obletii dar
in general tot maruntisul de pana la 10-12cm.
Mai palpitant si mai sportiv
salaul se prinde cu naluci. Nalucile preferate de salau sunt in general
twisterele de diferite culori, shaduri sau viermi cu doua sau mai multe cozi. O
naluca foarte buna reprezinta combinatia dintre oscilanta si un vierme cu doua
cozi.
-----------------------------------------------------------------------
MONTURA
1. Montura pentru pescuit pe
fundul apei (tirette)
Accesorii necesare:
- plumb cu greutatea de 10-25 gr., fusiform sau in forma de picatura. De
preferinta cu tub de plastic in interior. Folosesc in general plumb fusiform in
zonele in care structurile subacvatice constau in bolovani, betoane, fieraraie,
etc si in forma de picatura acolo unde agataturile sunt butuci scufundati,
crengi tifisuri, etc.
- opritor din cauciuc, inchis la culoare;
- vartej solid;
- pentru forfac fir monofilament, transparent sau de culoare apropiata de cea a
apei, ori fluorocarbon cu grosimi intre 0,30 si 0,45 mm. Grosimea firului o
adaptez in functie de frecventa agataturilor, de tipul structurilor, de
turbiditatea apei, de posibilitatea ca pestisorul sa fie atacat de stiuca; (ex:
RTM, Colmic Fender, Tubertini Gorila, Sufix Xcelon etc.)
- carlig triplu, a carui marime trebuie corelata cu marimea pestisorului
momeala. Pentru pesti de 8-10 cm utilizez carlig nr.6. (VMC 9649 BZ – de
culoarea bronzului sau VMC 9649 RD – rosii). Se poate folosi si carlig simplu
acolo unde agataturile sunt mai dese (Gamakatsu F-314 nr.4 sau 6).
- material flotant (optional). Poate fi din cel gasit in comert, folosit in
realizarea monturilor de crap, sau improvizat din talpa unui slap, dintr-un
covoras pentru baie etc.
Realizarea monturii:
Se trece firul principal prin plumb si prin opritorul de cauciuc, dupa care se
leaga vartejul cu nodul grinner sau blood (vezi Aventuri la Pescuit nr.30,
pag.34-35). De celalalt ochet al vartejului se leaga forfacul folosind acelasi
nod.
Lungimea medie a forfacului este de 40-60 cm. Un forfac mai scurt face ca
evolutia pestisorului sa fie mai sacadata si mai putin ampla pe verticala,
pestisorul evoluind foarte aproape de substrat. Creste astfel riscul
agataturilor, dar poate fi mai „la indemana” pentru salau.... Un forfac mai
lung da pestisorului o evolutie sinuoasa, cu amplitudine mai mare, pe gustul
unor salai mai activi. La celalat capat al forfacului se face o bucla pe care
se va atasa carligul triplu.
Cu o croseta de genul celor folosite la crap se trece firul prin pestisor si se
scoate in zona aripioarei anale sau prin spate, dupa care se ataseaza carligul.
Un sfac al acestuia se introduce in pestisor, de preferinta intr-o zona cu mai
multe oase.
In cazul in care montura este realizata cu carlig simplu, acesta va fi introdus
prin narile pestisorului sau prin cap, de jos in sus. In sfarsit, varful
carligului se poate trece prin buza pestisorului iar varful acestia se
introduce in zona aripioarei dorsale fara a-l mai scoate in afara (in genul
monturii texas, vezi Aventuri la Pescuit nr.31, pag.78).
Montura se poate echilibra cu ajutorul materialului flotant astfel incat
densitatea ei sa fie apropiata de cea a apei (fara a lua in calcul plumbul, bineinteles).
Forfacul se trece prin flotor cu ajutorul crosetei, inaintea pestisorului. In
functie de marimea flotorului, pestisorul va pluti intre ape sau se va scufunda
incet, crescand astfel durata evolutiei pe verticala.
Utilizare:
Montura poate fi folosita de pe mal sau din barca, atat pe ape statatorare cat
si curgatoare, pentru explorarea unor zone intinse in cautarea structurilor
subacvatice, precum si pentru tatonarea acestora din urma.
Jucarea pestisorului se face din varful vergii, fara a ridica plumbul mai mult
de cativa centimetri de pe fund, cu stopari de cateva secunde. In ape
curgatoare trebuie luat in calcul si curentul, care prelungeste evolutia
momelii intre ape si o face sa se miste chiar si atunci cand plumbul sta pe
loc. De asemenea, se poate obtine o evolutie incitanta folosind un flotor
corelat cu marimea pestisorului. Incepatorilor care doresc sa deprinda
pescuitul cu aceasta montura le recomand sa se joace putin cu ea la mal, in apa
mica, pentru a-i vedea evolutia si a-i gasi cadenta.
Frecventa agatarii monturii o apreciez ca fiind medie, dar simplitatea ei face
ca pierderile de materiale si de timp pentru legarea alteia noi sa nu fie
deranjante.
2. Montura pentru pescuit pe
verticala
Accesorii necesare:
- plumb in forma de tigareta cu vartej, cu greutatea de 10-25 gr.;
- opritor din cauciuc, inchis la culoare;
- opritor din material plastic, inchis la culoare;
- vartej cu bila culisanta, pentru realizarea monturii hellicopter;
- pentru forfac fir monofilament, obisnuit sau fluorocarbon, transparent sau de
culoare apropiata de cea a apei, cu grosimi intre 0,25 si 0,35 mm.
- carlig triplu, a carui marime trebuie corelata cu marimea pestisorului
momeala. De asemenea, se poate folosi si carlig simplu acolo unde agataturile
sunt mai dese.
- material flotant (optional).
Realizarea monturii:
Se ia o bucata de fir monofilament si se leaga de vartejul plumbului cu nodul
nodul grinner sau blood. Capatul liber se leaga in acelasi fel de vartejul cu
bila. Lungimea firului trebuie corelata cu inaltimea structurilor subacvatice.
Apoi se trece firul principal prin bila vartejului, prin opritorul de cauciuc
si prin cel din material plastic. In prelungirea firului principal se ataseaza
forfacul cu ajutorul unui nod dublu grinner. La celalalt capat al forfacului se
leaga o bucla de care vom atasa carligul.
Forfacul se trece prin pestisor cu croseta, dupa care se ataseaza carligul in
modul descris mai sus.
Adancimea la care va evolua pestisorul momeala este data de cele doua
variabile: lungimea firului de care este legat plumbul si lungimea forfacului.
Si in cazul acestei monturi se poate folosi material flotant.
Este indicat ca firul cu care este legat plumbul sa fie mai putin rezistent
decat firul principal si decat forfacul, intrucat plumbul se agata cel mai des.
Utilizare:
Cu aceasta montura se pescuieste in special din barca, pe ape curgatoare dar si
statatoare, deasupra si in jurul structurilor: praguri, butuci, tufisuri
scufundate, bolovani etc. Se poate folosi si de pe mal in locurile unde apa
este adanca in apropierea malului, cum ar fi malurile exterioare ale meandrelor
raurilor, consolidate sau nu, cuptoarele sapate de curent in malurile raului,
gropi de balastiera s.a.
Montura se joaca aproape pe loc, cu ridicari si coborari repetate, din varful
vergii, fara a recupera prea mult fir, cu opriri mai lungi intrucat evolutia
pestelui momeala intre ape este mai ampla.
Frecventa agataturilor este mai scazuta decat in cazul monturii anterioare
3. Montura Drachkovitch
In magazinele de pescuit se gasesc monturi gata facute, unele mai bune altele
mai putin bune, produse de diferite firme. Pentru cei mai indemanatici, care
doresc sa si le realizeze singuri, iata cateva accesorii necesare:
- plumb cu doi ocheti, de 6/10 gr. Se poate utiliza un plumb despicat in care
se introduce o agrafa de birou, dupa care se strange cu patentul;
- sarma de 1 mm grosime;
- sarma subtire, oteloasa. Cea din interiorul unui cablu de frana e perfecta;
- doua carlige triple a caror marime trebuie corelata cu marimea pestisorului
mort. Pentru un pestisor de 8-10 cm. este potrivit nr.8;
- sarma de cupru pana la 1mm grosime.
Realizarea monturii:
Sarma groasa de 1 mm se indoaie cu patentul in forma de V, cu unul din capete
putin mai lung. Dimensiunea acestui V trebuie sa fie putin mai mica decat
cavitatea toracica a pestisorului momeala. Capatul mai lung se leaga de ochetul
plumbului.
Apoi cu sarma subtire si oteloasa se leaga carligele triple si se ataseaza de
ochetul plumbului. In cele din urma se leaga de ochetul plumbului aprox 20 cm
de sarma de cupru.
Pestele se fixeaza in montura astfel: i se introduce prin gura sarma in forma
de V dupa care se trage putin de montura pentru ca varful liber al V-ului sa
patrunda corpul pestelui. Se fixeaza carligele triple in partile laterale ale
pestelui si apoi se matiseaza in zona operculilor.
 
Montura este recomandata in ape cu mai putine structuri, mai ales
din barca, dar si de pe mal, pentru pescuitul in apropierea fundului sa intre
ape.
Evolutia ce trebuie imprimata monturii este asemanatoare cu cea a jigului,
atunci cand se pescuieste pe fund, sau a oscilantei la pescutul intre ape.
Frecventa agataturiloe este destul de mare. De aceea se poate folosi si in
varianta cu un singur carlig triplu.
Desigur, ar mai fi multe de spus in legatura cu acest subiect, dar pentru
inceput consider ca am atins reperele de baza in intelegerea acestui gen de
pescuit care a fost si este perceput drept unul destinat initiatilor, mai putin
accesibil pescarilor obisnuiti. E o prejudecata. Este nevoie doar de putina
perseverenta si incredere, iar rezultatele nu vor intarzia sa apara...
TEHNICA PESCUITULUI
In apele curgatoare il cautam
aproape de fund, acolo unde sunt bolovani, trunchiuri scufundate sau suvoaie,
la confluenta cu alt brat sau pe langa maluri. In lacuri si balti pescuim
unde-i fund nisipos si apa limpede.
Struna de otel sau kevlar nu
este necesara, decat dac pescuim acolo unde stim ca exista stiuca, struna de
otel sau kevlar poate fi inlocuita cu succes de fir tztil gros de 0,6-1mm. Daca
dam la pluta ( metoda folosita mai ales in rauri ) lansam pe langa bolovani sau
cracile din apa. In lacuri vom folosi clasicul forfac cu plumb culisant si
numai un singur carlig. In ambele cazuri pestisorul se prinde prin buza sau sub
inotatoarea dorsala. Plumbul nu prea greu ( in jur de 20g, oliva, fusiform ) va
fi culisant.
-----------------------------------------------------------------------
BIBANUL
( Perca
fluviatilis )
|
RASPANDIRE
Foarte raspandit este intalnit in apele dulci si salmastre, in
cele curgatoare pana in zona mrenei, dar mai ales in apele statatoare, unde
nu trebuie sa infrunte curentul.
DESCRIERE
Are corpul indesat, arcuit, mai inalt spre cap si mult mai gatuit spre coada,
capul aproape conic cu botul scurt si gura terminala captusita cu dinti si
ochi mari. Aripioara dorsala, formata numai din radii tari tepoase. Are
corpul acoperit cu solzi mici, zimtati, adanc infipti.
In apele noastre atinge lungimea medie de 15-30 cm si 100-350 g greutate.
Coloratie: pe spate cenusie - verzuie cu reflexe metalice; laturile verzui cu
reflexe aramii, burta plumburie albicioasa si cateodata galbena - palid. Pe
laturile corpului se disting bine 5 - 9 dungi verticale de culoare inchisa.
Prima inotatoare dorsala , la terminare are 2 - 3 pete inchise.
COMPORTAMENT
Isi petrece prima parte a vietii in carduri, sute de bibanasi prezenti
pretutindeni, ziua spre suprafata, noaptea spre fund, dar nu prea la adanc.
Cand a atins o palma, rar cardul numara 20 de exemplare. matur, devine
solitar. Nu face niciodata migratii, aciuindu-se langa tot ce este vertical
sau in panta abrupta, in cotloanele din maluri, pe langa cocioace, printre
radacini, in ochiurile din mijlocul stufariilor, sub pasarele sau
debarcadere, la orice confluente, oriunde se gaseste pestele marunt.
Se hraneste cu crustacei, moluste, larve de insecte si, in special, pesti de
talie marunta ( plevusca), icrele pestilor si chiar semeni de ai lui.
Se reproduce, cand a implinit 3 ani, pe la mijlocul lui martie ( daca apa are
10 - 12 grade ) si pana in aprilie. Icrele sunt depuse numai dimineata, la
apa mica, cu vegetatie multa, fie sub forma de siraguri de margele marunte
lungi de 1-2 m si late de 2-3 cm imbracate intr-un tesut gelatinos, fie sub
forma unor ghemuri stranse bine, pe care le asaza aproape de maluri, pe
pietre, pe bucati de lemn ratacite etc.
Spre iarna, cardurile numeroase de bibani se retrag catre fundul apei, se
hranesc putin sau deloc si in primavara revin la aceleasi obiceiuri. Dimensiune minima legala:
12 cm
USTENSILE
Sunt
din categoria usoara de lungime medie ( 2,20-2,40 ) mulineta usoara pe tambur
un fir subtire 0,16-0,22.
MOMEALA
Se prinde foarte bine atat la
rame cat si la pestisor viu, imbucatura. De asemenea se prinde foarte bine si
la naluci artificiale ( oscilante, rotative, twistere ).
TEHNICA PESCUITULUI
Se vor folosi monturi
de fund cu plumb culisant sau plumb fix cu 1 sau 2 carlige ( monturi pentru rapitori
). Se vor cauta locurile cu mult puet stiinduse ca Bibanul este un peste foarte
calic.
|
-----------------------------------------------------------------------
SOMNUL
( Silurus
glanis )
RASPANDIRE
In general este intalnit in Dunare si in raurile mari. Primavara poate fi gasit
si in balti in cautare de hrana sau a locurilor de reproducere.
DESCRIERE
Are corpul masiv, puternic, gros in parte dinainte si comprimat in cea dinapoi.
Pielea nu prezinta solzi, este moale si alunecoasa, cu secretii abundente de
mucus. Capul somnului este turtit de sus in jos, gura mare, armata cu dinti
ascutiti, conici, indreptati inapoi si asezati in serii pe ambele falci. Pe
falca superioara sunt prezente mustati - o pereche - foarte lungi, iar pe cea
inferioara 2 perechi mult mai scurte. La somn, inotatoarea anala este foarte
lunga.
Coloratie: tonul general, cenusiu - marmorat, laturile maslinii, burta alb -
murdar. Poate copia culoarea mediului.
Dimensiuni: in conditii naturale de crestere, in apele noastre poate atinge
lungimi de 50 - 100 cm si 40 kg greutate. Se pescuieste fara restrictie de
marime.
COMPORTAMENT
In primele stadii de viata se hraneste cu larve de insecte. La varsta de o vara
mananca puiet de peste, mici crustacei. Cardurile de somotei stau mai mult in
zonele unde circula maruntisul. Maturii, singuratici si greoi, ziua se ascund
la fund, in cotloanele intunecate, printre radacinile salciilor batrane, in
gropile peste care au cazut busteni sau sub plauri, unde stau la panda. Noaptea
vaneaza prin apropiere in zonele de circulatie a pestelui. In general, hrana
somnului este alcatuita din pesti, broaste, viermi si crustacei.
Se reproduce in aprilie - mai, depunandu-si icrele la apa mica, pe langa
maluri, pe vegetatie, radacini de salcie sau in gropite sapate de femela. Dimensiune minima legala: 50 cm
USTENSILE
Sunt din categoria grea cu
lungimi ( 2,40-3,60 ) mulinete solide si cu fir gros ( 0,30-0,60 ) pe tambur
preferabil textil de asemenea se prinde foarte bine si la clonc.
MOMEALA
Asigurarea momelii sub
aspect calitativ si cantitativ fiind un aspect foarte important in pescuitul la
Somn, coropisnitele adulte, ramele cat mai mari ( serpoaice ) tipari, broaste,
raci, guvizi,carasei reprezinta momeala pentru pescuitul somnului.
De asemenea se poate prinde si
la linguri oscilante mari si grele care evolueaza la fundul apei.
TEHNICA PESCUITULUI
Se vor cauta locuri cu apa
adanca ( gropi ) si curent destul de mare, factori mai putin agreati de alte
specii de pesti de prezenta carora este bine sa scapam atunci cand urmarim sa
prindem Somn.
Montura este una de fund cu
plumb fix cu o singura struna si un singur carlig.
Legatura carligului este mai
lunga decat aceea a plumbului iar firul de care este legat plumbul va fi foarte
subtire ca in caz ca se prinde in crengi, bolovani sau praguri sa se rupa in
acest fel nu vom pierde pestele.
Se incarca bine carligul cu
momeala si se lanseaza in locul vizat. Se intinde firul, se regleaza frana
mulunetei si se monteaza clopotelul in varful lansetei, nu strica asigurarea
lansetei cu o coarda, pentru a nu avea surprize neplacute.
Somni se hranesc noaptea de
aceea trag mai bine dimieata si seara.
-----------------------------------------------------------------------
AVATUL
( Aspius a, aspius)
RASPANDIRE
Fiind peste de apa dulce, poate fi
intalnit: in Dunare, poate urca pe rauri si sa ajunga pana in zonele de deal,
in raurile de apa salcie ale Deltei si chiar si in lacurile litorale.
DESCRIERE
Corpul avatului este alungit,
viguros, cu solzi mici bine fixati cu striuri, cu spinarea si muchia ventrala
rotunjite, inotatoarea dorsala mai inalta decat lunga, taiata oblic si mult
impinsa spre coada. Are capul conic, gura mare, larga, cu falca de jos arcuita
in sus.
Colorit: muchia spinarii bate in verde - albastrui, iar laturile si pantecele
sunt argintii lucioase. Aripioarele ventrale au marginile roscate.
Dimensiuni: in conditii normale, atinge in apele noastre lungimi medii de 30-50
cm si pana la 1 kg greutate.
COMPORTAMENT
Traieste singuratic, in special in straturile superioare ale apei.
Se reproduce prin martie, in rauri, pe fund pietros sau nisipos unde femelele,
cam in al cincilea an de viata, isi depun icrele - intre 80.000-100.000 icre.
Se hraneste cu peste mic. Astfel, in ordinea preferintei: obletul, rosioara,
platica, plevusca, iar in josul Dunarii, puietul de scrumbii. Nu refuza nici
crustacei, moluste, viermi sau insecte.Perioada cea mai intensa de hranire este
aprilie - octombrie..Dimensiune minima legala: 30 cm
USTENSILE
Sunt din categoria medie-usoara
cu lungimi de 2,40-3,20m cu actiune de varf cu o mulineta medie iar pe tambur
un fir de 0,20-0,35mm
MOMEALA
Hrana este variata si consta in
special din pestisori vii rame si viermi mari, raci mici si
insecte « bazaitoare »
Se prinde foarte bine si cu
rotative mici si mari, oscilante grele de diferite forme si marimi, voblere,
twistere, taparine.
TEHNICA PESCUITULUI
Muscatura avatului este
brutala si trebuie tinut firul intins, fara a pierde contactul cu pestele, dar
si fara al brusca inutil, cu miscari repezi oboseste foarte repede mai ales la
putin « pompaj »
Primavara porneste la vanat
odata cu dezghetul apelor, pandint mai ales in apropierea suvoaielor de apa mai
ales in apropierea suvoaielor de apa mai repezi sau la confluenta raurilor
ridicanduse spre suprafata in locuri unde vin sa se incalzeasca si alte specii
de pesti.
Vara prefera apele mari,
confluente sau adaposturi naturale de pe cursul apei, malurile adanci spalate
de curent, Chiar si pe arsita musca neobosit.
Toamna cand se racesc apele
Avatul coboara in adanc odata cu obletii in aceste momente poate fi cautat cu
naluci lestate care sa atinga fundul apei.
-----------------------------------------------------------------------
PLATICA
( Abramis brama )
Platica face parte din familia ciprinidelor si poate fi gasit in mai
toate apele de ses-Delta,Dunare sau raurile mari.
Traieste pe fundul apelor unde
isi cauta hrana alcatuita din felurite vietati acvatice.
USTENSILE
Din categoria usoara cu
mulinete usoare si fir de 0,18-0,22 pe tambur.
MOMELI
Se prinde foarte bine la larve,
crustacei, viermi dar si de natura vegetala- alge plante acvatice, mamaliga si
diferite stroturi
TEHNICA PESCUITULUI
Trasatura platicii este fina,
as spune tipica, pentru ca in timpul muscaturii sorbind hrana acest peste
ridica usor carligul cu momeala de pe fundul apei si culca pluta sau slabeste
firul. Este momentul in care trebuie intepat usor, fara graba.
Foarte important in pescuitul
la platica este nadirea. Acesta se va face fals, putin mai aproape de mal, cu
cateva bile de nada, pentru a atrage maruntisul, sporindu-se astfel sansele de
a prinde doar platici mari.
-----------------------------------------------------------------------
CARASUL
(Carassius
auratus gibelio)
Prolific si rezistent carasul
populeaza majoritatea apelor de ses. Prefera zonele cu vegetatie si fund malos
unde isi cauta hrana scormonind dupa larve si alte vietati
USTENSILE
Din categoria usoara cu
mulinete usoare si fir de 0,18-0,22 pe tambur.
MOMELI
Pe vreme rece pescuim la
libelula, pe masura ce apele se incalzesc in carlig se pun rame rosii, viermusi
sau diverse paste sub forma de cocolos. Galustile mici ( boilies ) avand diametru 8-10mm potrivit
cu talia pestelui pot fi de asemenea folosite.
TEHNICA PESCUITULUI
Dupa nadire mai substantiala de inceput, pescarul
poate regla adancimea incat sa lase momeala pe fund, ori imediat deasupra
acestuia. Carasul raspunde destul de repede la nadire, deci nu va intarzia sa
apuce momeala.
La primele muscaturi va puteti
da seama dac mai sunt necesare ceva corectii ale monterii.
Din sfert in sfert de ora
naditi cu 2-3 bile de nada si carasi vor ramane in preajma.
-----------------------------------------------------------------------
OBLETELE
(Alburus alburus )
Obletele este vanat de
stiuca, salau, somn, si alti pesti rapitori si este folosit ca momeala in
carlig de catre multi pescari.
Este pestele de « scoala
elementara pentru copii, pentru cei care pun pentru prima data mana pe undita.
USTENSILE
Undite usoare de lungimi
variate ( 4-6m ) fir subtire 0,08-0,09mm carlige agere nr 18-22 pluta usoara (
picatura ) plumbaj rapid.
MOMEALA
Se folosesc- viermusi, larve de
chironomus, musca de casa, cocoloase de paine cu diferite adausuri si
coloranti.
TEHNICA PESCUITULUI
Pescuitul obletului nu necesita
o tehnica deosebita ci doar o mare atentie din partea pescarului pentru a putea
intepa repede.
Pescuitul obletelui este
distractiv pentru tineri « copii » si constitue un bun
antrenament pentru cei experimentati( lungimea minina admisa la pescuit10cm ).
-----------------------------------------------------------------------
BABUSCA
( Rutilus rutilus carpathorossicus )
Babusca este un peste care cauta locurile cu apa mica si vegetatie unde
va depune icrele. Masculi au butoni pe solzi si sunt mai colorati, este de
asemenea un peste foarte vanat de pesti rapitori, fiind recomandat ca nada
pentru acestia.
USTENSILE
Undite usoare de lungimi medii
( 2-4 ) fir subtire 0,08-0,09mm carlige agere nr 18-22 plute usoare pumbaj
rapid.
MOMEALA
Puteti pescui la libelula or cu
viermusi iar daca viermusi sunt vopsiti in rosu ( cu rhodamin ) sansele
pescarului sporesc considerabil. Nu va obositi sa puneti in carlig viermusi
mari, mai bine puneti cate trei mici dar vioi ( Babustile ii vor lua din zbor
).
TEHNICA PESCUITULUI
Ca si la oblete nu
exista o anumita tehnica de pescuit la babusca ci doar rabdare si perseverenta.
-----------------------------------------------------------------------
ROSIOARA
(
Scardinius erythrophthalmus )
DESCRIERE
Numele rosioarei vine de la culoare rosie a
inotatoarelor. Corpul un pic alungit si plat are solzi argintii. Este un peste
care face parte din familia ciprinidelor. Depunerea icrelor are loc in perioada
aprilie-mai. Greutatea obisnuita este de 300-400 de g, iar dimensiunea minima a
rosioarei care poate fi retinuta este de 15 de cm.
PERIOADA
DE PESCUIT
Din luna iunie si pana in octombrie.
USTENSILE
Undite usoare de lungimi medii
( 2-4 ) fir subtire 0,08-0,09mm carlige agere nr 18-22 plute usoare pumbaj
rapid.
MOMEALA
Puteti pescui la libelula or cu
viermusi iar daca viermusi sunt vopsiti in rosu ( cu rhodamin ) sansele
pescarului sporesc considerabil. Nu va obositi sa puneti in carlig viermusi
mari, mai bine puneti cate trei mici dar vioi
TEHNICA PESCUITULUI
Ca si la
oblete nu exista o anumita tehnica de pescuit la rosioara ci doar rabdare si
perseverenta.ta
-----------------------------------------------------------------------
LANSETE
Beţe de
răpitor
Shakespeare Ugly
Stik-Spinning Rods (lungimi 2,10-2,40-2,70)
Preţ între
27,99$ şi 39,99$
Fenwick HMX-Spinning
Rod (lungimi 2,10-2,40-2,70)
Preţ între
69,95$ şi 74,95
St.Croix
Premier-Spinning Rods (lungimi 2,10-2,40-2,70)
Preţ între
75$ şi 90$
Bete
stationar
Cabela's
European Predator Casting Rod
$59.99
Shimano
Crucial™ Spinning Rods
$119.99~$139.99
Predator
Spinning Rod
$59.99
-----------------------------------------------------------------------
MULINETE
Mulinete
Răpitor
Shimano
Spirex-Spinning Reel
Preţ
59,99$
|
Tica Aries-Spinning
Reel
Preţ între
49,99$ şi 59,99$
|
Daiwa
Theory®-Spinning Ree
Preţ
84,95$
|
|
|
|
|
Mulinete
Stationar
|
Penn Captiva Live
Liner-Spinning Reel
Preţ între
64,99$ şi 74,99$
|
Shakespeare Tide
water Freeliner-Spinning Reel
Preţ între
42,99$ şi 49,99$
|
|
|
|
-----------------------------------------------------------------------
IMBRACAMINTE
INCALTAMINTE
Military Spec M-65
Field Coat
Preţ între
69,95$ şi 74,95$
|
Tru-Spec Military
Spec Rip-stop BDU Shirt/Jacket
Preţ între
24,99$ şi 30,95$
|
|
|
|
|
M-65 Field Pants
Preţ între
29,95$ şi 34,95$
|
Military-Spec 100%
cotton OD 2xl Shirt
Preţ 4,95$
|
Military-Spec
European Packable Rain Jacket
Preţ
14,95$
|
Cabela’s Pinnacle
zipper Hunting Boots with Gore-Tex Scent-Control
Preţ între
119,95$ şi 139,95$
|
|
|
|
|
|
-----------------------------------------------------------------------
Biban in
saramura
Durata
45 min
Ingrediente:
doi pesti, sare, ardei iute
Mod de preparare
Se rad pestii de solzi, se curata inauntru, si se spala. Se pun sa se friga
la foc incins. Se intorc pe o parte si pe alta cu grija sa nu se rupa. Cand
sunt gata, se aseaza intr-o farfurie adanca cu apa sarata in care se adauga
un ardei mic si iute, sau putina boia de ardei.
Mod de servire
Rece, sau cu mamaliga.
-----------------------------------------------------------------------
Bors de peste
Durata de preparare:
1 h30 min
Ingrediente:
1 kg. de peste (crap, salau etc.), 1 litru
apa, 1/2 l. bors, zarzavat de supa, 1 buc. ceapa mare, 1/2 ceasca de orez, sare,
verdeata
Mod de preparare:
Se pune apa la fiert si cind
clocoteste se adauga ceapa taiata marunt si zarzavatul taiat subtire. Dupa ce
s-a fiert zarzavatul, se adauga orezul si cind acesta este fiert se adauga
bucatile de peste. Dupa citeva clocote, se adauga borsul clocotit, turnind cite
putin pina se potriveste de acru. Se adauga sare dupa gust si citeva frunze de
leustean. Dupa citeva clocote se scot frunzele de leustean.
Observatii:
Cind se serveste, se adauga verdeata tocata
-----------------------------------------------------------------------
Chiftelute din peste
Durata
30 min
Ingrediente:
1,5 kg peste, 100 gr. piine alba, 350
gr. ceapa, 50 gr. faina, 1 ou, 150 ml ulei, o legatura verdeata, sare, piper
Mod de preparare
Pestele curatat si dezosat, impreuna cu piinea inmuiata in apa si ceapa calita
in ulei, se da prin masina de tocat, apoi se framinta cu sare, piper, oua si
verdeata. Chiftelutele se dau prin masina si se prajesc. Se pot prepara din
toate speciile de peste, de preferat insa pestele alb.
Mod
de servire
Se consuma numai calde -----------------------------------------------------------------------
Crap grecesc
Durata
1 h30 min
Ingrediente:
1 crap cam de 1kg, 1 ˝ lamiie, ˝
pahar ulei, sare, piper
Mod de preparare
Se scot oasele pestelui cu un cutit ascutit si se cresteaza pentru a fi
impanat cu opt felioare dintr-o jumatate de lamiie curatita de coaja si de
camasa alba. Se da sare si putin piper si se asaza intr-o tava. Se toarna
uleiul si zeama de la o lamiie. Se lasa pina se rumeneste, stropind din cind
in cind cu sosul din tava.
-----------------------------------------------------------------------
Crap la cuptor
Durata
1 h50 min
Ingrediente:
un crap de 1,5 kg, 3 linguri de ulei,
un pahar de vin alb, 3 cepe, doi catei de usturoi, doua foi de dafin, 5 boabe
de piper, o lingura de bulion de rosii, sare
Mod de preparare
Se curata crapul, se sareaza pe afara si pe dinauntru si se lasa sa stea cel
putin un sfert de ora. Se asaza intr-o cratita lunga si se pune ceapa taiata
felii subtiri, usturoiul, vinul alb, uleiul, foile de dafin, piperul, bulionul
de rosii si sarea.
Se unge bine crapul cu ulei, se da la cuptor si se tine cam o ora si jumatate.
Se unge din cind in cind cu sosul din cratita. Daca scade prea mult inainte de
a fi pestele gata, se mai pune putina apa. Inainte de a se servi se scoate
usturoiul.
Mod
de servire
Garnitura: legume gratinate sau cartofi natur. Bautura: Vin alb sec
-----------------------------------------------------------------------
Crochete din peste
Durata
40 min
Ingrediente:
1/2 kg peste file congelat sau
proaspat (ex: cod, macrou, salau, etc.), 2 linguri de pesmet, 1 lingura de unt,
sare, zeama de lamaie, piper, 2 oua, ulei
Mod de preparare
Se da pestele prin masina de tocat apoi se amesteca cu ouale batute bine, cu
pesmet, unt, zeama de la jumatate de lamaie si se sareaza si se pipereaza dupa
gust. Din aceasta compozitie se formeaza crochete care se dau prin pesmet si se
prajesc in ulei incins pana se rumenesc.
-----------------------------------------------------------------------
Pana de somn
Durata
45 min
Ingrediente:
1 kg peste, sare, usturoi, ulei,
otet
Mod de preparare
Se prepara din somn proaspat sau sarat. Cel mai bun este cel cu peste proaspat.
Se sareaza si se lasa pina a doua zi. Se fierbe rasol. Se asaza pe farfurie si
cind este inca fierbinte se toarna peste el ulei si apoi usturoi pisat, diluat
cu zeama incare a fiert pestele si se pune otet dupa gust.
-----------------------------------------------------------------------
Marinata de crap
Durata
1 h
Ingrediente:
2 kg. peste, 1 pahar ulei, 2-3 cepe,
usturoi, ˝ kg rosii, sare, piper, otet, faina, boia, foi de dafin, ienibahar
Mod de preparare
Se curata pestele, se spala, se taie bucati si se lasa sa stea ˝ ora cu sare.
Se zvinta intr-o cirpa curata, se tavaleste prin faina amestecata cu boia de
ardei si se prajeste in ulei incins. Se rade ceapa, se amesteca cu faina si sare,
1-2 capatini de usturoi taiat felii, bulion sau rosii, se toarna deasupra ulei
rece si se inabusa, fara sa se prajeasca, picurind din timp in timp otet. Se
potriveste de acru, adaugindu-se apa necesara, piperul, foile de dafin,
ienibaharul si se lasa sa fiarba bine. Dupa ce a fiert, se adauga bucatile de
peste prajit, lasindu-se sa mai clocoteasca
Mod
de servire
Se serveste rece cu felii de lamiie
-----------------------------------------------------------------------
Peste "a la bonne
femme"
Durata
40 min
Ingrediente:
1 buc. peste, 100 gr. ciuperci, un
ou, 3 galbenusuri, 100 gr. miez de piine, 3 lingurite lapte, sare, piper, 3
buc. rosii, o ceapa, patrunjel verde, 5 linguri de ulei
Mod de preparare
Se toaca ciupercile, patrunjelul si ceapa. Se rumeneste totul repede in doua
linguri de ulei. Se adauga miezul de piine muiat in lapte si scurs, oul batut
intreg, sare si piper. Se umple cu acest amestec interiorul unui peste curatat
de solzi si intestine. Se unge cu restul de untdelemn. Se da la cuptor,
acoperind pestele cu felii de rosii si daca doriti aromati cu cimbru, maghiran,
dafin.
Mod
de servire
Se serveste ca prim fel cu cartofi natur
-----------------------------------------------------------------------
Salau prajit cu usturoi
Durata
30 min
Ingrediente:
1 kg salau, 2 capatani medii usturoi,
4-5 buc. rosii, ulei, sifon
Mod de preparare
Se alege un salau de cca 1-1.5 kg, se curata, se fileteaza si se prajeste in
ulei. Separat se piseaza usturoiul si se face un mujdei, adaugind putin cite
putin ulei La sfirsit se adauga putin sifon. Cind e de consistenta unei
maioneze, se adauga rosiile coapte si sfarimate. Se asaza intr-o tava cite un
strat de mujdei si un file (fierbinte) de peste. Primul si ultimul strat
trebuie sa fie de mujdei. Se lasa sa se raceasca, eventual peste noapte, la
rece.
Mod
de servire
Se serveste rece, cu cartofi, eventual morcovi fierti
-----------------------------------------------------------------------
Stiuca umpluta
Durata
1 h30 min
Ingrediente:
1 kg. stiuca, o felie piine alba, 1/2
pahar ulei, 2 oua, patrunjel verde, 1 buc. morcov, 1 buc. ceapa, 4 buc. cartofi
de marime potrivita, 2 litri apa
Mod de preparare
Se curata stiuca, se scoate cu atentie pielea, se spala, se freaca usor cu sare
si se pune deoparte. Carnea se ia de pe oase, se trece prin masina de tocat
impreuna cu miez de piine alba, muiat in lapte si stors. Umplutura se freaca cu
ulei, se adauga 2 oua, patrunjel verde tocat marunt, piper si sare. Pielea se
stoarce bine, apoi se umple cu umplutura si se da forma de stiuca. Se coase si
se pune la fiert in apa putin sarata, impreuna cu zarzavat, cartofi si oasele
de peste. Cind pestele este gata, se pune pe platou, se toarna pe deasupra
zeama strecurata si se garniseste cu cartofi si morcovi fierti in zeama.
Mod
de servire
Se serveste rece cu lamiie sau calda cu unt proaspat sau cu sos de rosii.
-----------------------------------------------------------------------
Zacusca de peste
Durata
1 h
Ingrediente:
1 kg de peste (crap, hering, stavrid,
macrou), 400 gr. ceapa, 300 gr. morcovi, 500 gr. castraveti murati, 2 linguri
pasta de tomate, 100 gr. masline, 120 ml ulei, 75 ml vin alb sec, o legatura
patrunjel, 1-2 foi dafin, sare piper, cimbru.
Mod de preparare
Pestele se curata, se inlatura capul, se spala si se taie in bucati mici.
Legumele se curata de coaja(inclusiv castravetii), se spala. Ceapa se taie
marunt, castravetii si morcovii se dau pe razatoarea cu ochiuri mari, iar
maslinele se oparesc. Ceapa, morcovii si castravetii se inabusa in 5 linguri de
ulei si putina apa timp de 20-30 de min. Se adauga 1 l de apa, maslinele,
piperul, sarea, cimbrul, foile de dafin si pasta de tomate cind legumele sunt
fierte, continuind fierberea 5 min., apoi se asaza intr-o tava.
Bucatile de peste se sareaza, se inabusa in restul de ulei si se pune peste
legume, se stropeste totul cu vin, se presara patrunjel tocat si se gratineaza
la cuptor pina se face pestele.
Mod
de servire
Se serveste calda sau rece
-----------------------------------------------------------------------
Crap umplut cu ciuperci
Durata
45 min
Ingrediente:
1 ˝ - 2 kg peste, 2-3 cepe, miez de
franzela muiat in lapte, lapti de peste, 7-8 ciuperci, usturoi, pesmet, 2 oua,
1 pahar vin, 3 linguri unt, sare, piper
Mod de preparare
Umplutura se prepara astfel: se inabusa ceapa taiata fin, se amesteca cu miez
de franzela muiat in lapte si stors, piper, laptii (daca sint) sfarimati cu
furculita, patrunjel verde, usturoi tocat, putin pesmet si ciuperci taiate
felii si inabusite in unt, un ou intreg si altul fiert si taiat marunt. Se
umple pestele, se coase si se asaza in tava cu unt. Se toarna deasupra un pahar
cu vin si se rumeneste la cuptor.
-----------------------------------------------------------------------
|
